Nu ai cum să nu te revolţi contra sistemelor nocive, fie că în aparenţă acestea arată ca fiind vitrine ale democraţiei. Şi simţi când eşti oprimat şi îţi sunt suprimate intenţiile sau acţiunile.Nu ştiu dacă ingineria verbală reprezintă reproducerea valorilor morale sau materiale, doar că astăzi este determinantă în contextul propulsării în ierarhia puterii. Snobii ajunşi politruci s-au instalat în faţa maselor. Furtul ideilor, suprimarea instinctelor care vor să se exprime public şi menţinerea unui sistem represiv la adresa entităţilor reprezintă cheia succesului unora din vârfurile puterii. Şi poţi spune că exişti în ţara lui Boc-Boc la uşile sau la ghişeele funcţionăreşti. Joaca şi „curiozitatea” excesivă a băieţaşilor deştepţi te disperă. Iar aceştia exclamă mândri şi raportează către Şeful suprem: instituţiile lucrează, instituţiile sunt viabile. Şi băieţaşii sunt adunaţi n grupuri de interese, iar grupurile de interes sunt transfrontaliere. Te uiţi cu scârbâ, de ceva vreme, cum unii mint din plăcere, cu mult avânt, cu patos. Totul în scopul interesului naţional, un interes considerat a fi pentru menţinerea unei “ambiguităţi simbolice” a securităţii naţionale din partea politicienilor. Se minte dulce că Republica Moldova va fi integrată la pachet cu Balcanii de Vest sau altceva. Se minte că Roşia Montană este cel mai valoros proiect naţional. Se minte că până în prezent nu a existat strategii pentru Est, Vest sau turism. Şi toţi ştim că e o minciună dulce, o minciună comodă pentru a menţine o stare de fapt. În loc să se caute soluţii şi să se eleboreze direcţii sau strategii serioase, să fim mai decişi alături de aliaţi, cei din vârfurile puterii se cramponează să joace uneori la o mână cu ruşii, invocând pragmatismul şi nevoia de exprimare multivectorială. Ieri, unii specialişti de securitatea internaţională de la Bucureşti vorbeau despre posibilitatea coexistenţei „moldovenismului” cu „românismului” sau de modelele interferării Estului cu Vestul. Sunt cei mai oportunişti meseriaşi de lozinci ai vremii şi cei mai propulsaţi tehnocraţi ai ţării. Astăzi s-au schimbat viziunile, dar dacă se schimbă mâine litera actualităţii, revin aceştia la vechile tipaje. Şi te întrebi dacă nu cumva felul unora de-a fi „curviştini” este un dat naţional românesc? Uneori, îmi amintesc că la 30 iunie 1970, printr-o scrisoare strict secretă nr. 14006418, Ion Stănescu, Preşedintele Consiliului Securităţii de Stat al Republicii Socialiste România, îl informa pe Preşedintele KGB al URSS Andropov, despre vizita cetăţeanului sovietic Usatiuc Alexandru la Bucureşti. Împreună cu scrisoarea, Stănescu îi trimite lui Andropov şi plicul cu documentele lăsate de Usatiuc-Bulgăr. La scurt timp au fost arestaţi Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Gheorghe Ghimpu, Alexandru Şoltoianu şi Valeriu Graur. Aceştia îşi doreau unificarea Basarabiei la Ţara Mamă. Nu mai vorbesc de câţi basarabeni au fost nevoiţi să suporte calvarul deportărilor sau să fie nimiciţi de sovietici datorită dragostei faţă de „Komintern”. Nu mai amintesc că relaţia cu Basarabia şi azi, uneori, este gestionată din perspectiva rusească, nu cumva să nu îi supărăm pe ruşi. Politica externă românească suferă la capitolul verticalitate şi pronunţie pe scara valorilor autentice euroocidentale.
