Două dintre cele mai importante biserici de lemn din Transilvania, restaurate cu bani norvegieni

Proiectul va fi derulat în parteneriat de către muzeul clujean, de Consiliul Județean Cluj și de Asociația Nordică de Design Urban, partenerul norvegian al acestui proiect, spune președintele Consiliului Județean Cluj, Istvan Vakar. Cele două biserici care vor fi reabilitate sunt cele din Petrindu și din Cizer. Lucrările de reabilitare trebuie finalizate până în data de 30 aprilie 2016. Ambele lăcașuri de cult păstrează o pictură de o calitate excepțională, dar care nu a fost niciodată restaurată, spune directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Tudor Sălăgean. De asemenea, ambele biserici de lemn au în comun faptul că au fost demontate din satele lor și remontate în incinta muzeului clujean în anii 1960.

În cadrul acestui proiect de restaurare, arhitecții și specialiștii în conservarea patrimoniului din orașul norvegian Bergen, renumit pentru monumentele sale de lemn aflate în patrimoniul UNESCO, vor transmite specialiștilor clujeni modelele de bune practici utilizate în restaurarea monumentelor scandinave.

În perioada derulării lucrărilor de restaurare la cele două biserici din secția în aer liber a muzeului clujean, activitățile culturale și slujbele religioase vor fi mutate în cea de-a treia biserică de lemn, cea din Chiraleș.

Cele trei lăcașuri de cult aflate în patrimoniul muzeului clujean, între care se numără cele două care vor fi restaurate, sunt atât de importante pentru că ele ilustrează exemplare câte o etapă din evoluția arhitecturală a lăcașurilor de cult din lemn din Transilvania.

De pildă, biserica de lemn din Petrindu este un lăcaș de cult ridicat de iobagii din acest sat în secolul al XVIII-lea. Inițial, ea a fost o biserică de cimir, ridicată de un deal, iar în secolul al XIX-lea a fost mutată în centrul localității. Pictura interioară datează din perioada mutării. Cu ajutorul unei pisanii, ea a fost datată în anul 1835 și a fost realizată de unul dintre cei mai mari zugravi transilvăneni, Dumitru Ispas din Gilău. În interiorul bisericii se mai află și o strană de lemn, provenită din biserica din Someșu Rece, pictată de același zugrav. Din cauza modului defectuos în care a fost mutat acest lăcaș de cult în incinta muzeului clujean, biserica este închisă vizitatorilor de aproximativ trei decenii.

Biserica greco-catolică din Cizer a fost ridicată în anul 1773, de către meșterul Nicola Ursu, zis Horea, cel care avea să devină liderul răscoalei moților din 1784. Biserica a fost consacrată în anul 1776 de către episcopul unit Grigore Maior, aflat în vizitațiune canonică. La acea dată, comunitatea avea 91 de familii și ținea de Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș. În anul 1853, Cizerul a intrat în componența noii Eparhie a Gherlei, azi Eparhia Română Unită de Cluj-Gherla, iar din anul 1930 în cea de Oradea.

Deși constructorii bisericii au fost moți, ei s-au adaptat gusturilor membrilor comunității locale din Sălaj. Un element mai puțin obișnuit este reprezentat de un element decorativ, în formă de coadă de vioară, care era un soi de semnătură artistică a lui Horea.