Că toată lumea e nemulţumită de felul nedrept cum se poartă guvernul chiar şi cu slujbaşii Statului, n-ar însemna nimic pentru un regim atât de odios, care şi-a făcut o specialitate de a-şi ocroti numai partizanii, ca unelte docile, cu riscul de a îndepărta din serviciile publice toate elementele conştiincioase şi de valoare – dar ceea ce este mai grav decât persecuţia politică a guvernului contra tuturor, cari nu se închină puterei sale, este: stăruinţa diabolică în a face rău ţărei.
„Guvernul de astăzi nu se poate ca să nu-şi dea seamă câtă pagubă morală şi materială a adus pe capul poporului nostru, de când a venit la putere pe căile lăturalnice în de ajuns de cunoscute şi prin abuzul de această putere destul de simţit pe spinarea cetăţenilor. Şi tocmai pentru că e conştient de răul imens, pe care-l aduce guvernul cel mai urgisit din câte s-au abătut la cârma ţărei, el îşi face din aceasta o plăcere ca să-şi mărească odiul, biciuind cu cinism orice drept şi orice noţiune morală.
Pentru guvernul tuturor nelegiuirilor n-a mai rămas altă speranţă de a se căţăra de putere decât continuarea operei sale de abuzuri. Trebuie să se facă simţit regimul absolutist de astăzi în tot cuprinsul ţărei, să se ştie de toată lumea, că o singură voinţă stăpâneşte după bunul plac mărita noastră ţară, voinţa guvernului instalat la cârmă fără voia poporului.
Prin teroare să se stăpânească ţara şi poporul. Şi orice manifestare de nemulţumire, orice semn de nesupunere să se reprime cu străşnicie denunţându-se ca acte nepatriotice, acte de trădare, cele mai curate isbucniri de revoltă sufletească. Guvernul crede şi e convins chiar, că perseverând astfel în samavolniciile sale, îşi va mai putea prelungi existenţa. Îşi dă perfect de bine seamă câtă ură s-a strâns împotriva lui şi ştie, că în această situaţie a sa numai prin tiranie mai poate sta la putere.
Dar ţara se duce la dezastru. Tiraniile politice n-au adus decât ruina şi distrugerea popoarelor. Minţile cele mai luminate se întunecă, energiile cele mai salutare se pierd, se ucid caracterele şi ies la iveală făpturi ciudate, toate obscurităţile, tot ce se pleacă uşor de spinare şi e gata să jure şi să fure.
În astfel de stare se găseşte astăzi scumpa şi mărita noastră ţară. Totul merge rău, totul se năruie şi se destramă, în timp ce guvernul îşi continuă cu o diabolică perseverare opera de distrugere şi de ruină, stăruind a face numai rău ţărei şi poporului”. [„Patria”, Anul V, nr.15, Cluj, 12 aprilie 1923].
