Românii celebrează 95 de ani la Marea Unire, a Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei și Banatului cu România. Deja, la 27 Martie 1918, Basarabia se unise cu România, iar Bucovina făcuse același lucru la 15 Noiembrie. Prin Marea Unire de la 1 Decembrie, toate provinciile istorice românești erau reunite în același Regat, sub sceptrul Regelui Ferdinand I cel Loial și a Reginei Maria. De altlfel, cei doi suverani ai României Mari au fost principalele figuri istorice ale Unirii. În primul rând, Regele Ferdinand I a decis intrarea în Primul Război Mondial împotriva familei sale, o ramură a Casei Imperiale von Hohenzollern. Apoi, în timpul războiului, Regele Ferdinand I și Regina Maria au ridicat moralul soldaților aflați pe frontul din Moldova, cărora le-au făgăduit o nouă Constituție și reforma agrară, în așa fel încât fiecare soldat din tranșee să primească un lot de pământ. Iar pentru că, spre deosebire de politicienii de azi, Regii își țin promisiunile, toate cele făgăduite au devenit realitate. Apoi, Regele Ferdinand I a refuzat să semneze dureroasa Pace de la Buftea – București, negociată de noul guvern român după trădarea Rusiei Sovietice. Tot Regele Ferdinand I a oferit scutul României basarabenilor amenințați de hoardele bolșevice și a ratificat Unirea votată la Chișinău. În cazul Bucovinei, corpul de voluntari ardeleni din Armata Regală română, condus de Ilie Lazăr, a eliberat Cernăuțiul terorizat de haidamacii ucrainieni. Apoi, Regele Ferdinand I a semnat Unirea Bucovinei întregi cu Regatul român, la fel cum avea să facă și în cazul Transilvaniei, când Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, condusă de președintele său, Gheorghe Pop de Băsești, de viitorul președinte al Consiliului Dirigent și, apoi, al Guvernului regal al României Mari, Iuliu Maniu, a decis Unirea Transilvaniei cu României, la 1 Decembrie. Vestitorul Unirii a fost episcopul greco-catolic de Gherla, Iuliu Hossu, cel care avea să fie apoi primul cardinal român din istoria Bisericii Catolice. El a fost asistat de episcopul greco-oriental al Caransebeșului, Miron Cristea, cel care avea apoi să devină primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Fără curajul Regelui Ferdinand I și fără activitatea diplomatică a Reginei Maria, Marile Puteri nu ar fi recunoscut niciodată Marea Unire la Conferința de Pace de la Paris. Iată de ce Ziua Unirii este, în primul rând, o sărbătoare regală.
1 Decembrie 1918 – Ziua regală a Armatei
Dincolo de Ziua Unirii, 1 Decembrie 1918 este și Ziua regală a Armatei Române. La 1 Decembrie 1918, Parlamentul țării a acordat, pentru prima oară în istorie, gradul de Mareșal al Armatei Române. Iar primul deținător al acestui grad a fost Majestatea Sa, Regele Ferdinand I, conducătorul victorios al Armatei Române în Primul Război Mondial. Toți cei patru regi ai României au primit gradul de mareșal, însă Regele Carol I cel Mare a primit gradul de feldmareșal al Armatei Imperiale Germane, apoi pe cel de mareșal al Armatei Imperiale Rusești. Cu prilejul Zilei Unirii, Armata Română îl omagiază pe singurul mareșal român în viață, Majestatea Sa, Regele Mihai I.
1 Decembrie 1948 – Ziua Durerii
Din anul 1948, ziua de 1 Decembrie are și o semnificație dureroasă. După ce comuniștii l-au alungat din țară pe Majestatea Sa, Regele Mihai I, și au instaurat o republică ilegitimă, bolșevicii au nimicit tot ce amintea de zilele glorioase ale României Mari. Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, care fusese unul dintre stâlpii României Regale, a fost suprimată, printr-un simulacru care i-a indignat pe toți românii de bună-credință, inclusiv de clericii ortodocși precum Gala Galaction. Comuniștii au încercat să pervertească simbolul Catedralei Ortodoxe a Încoronării din Alba Iulia, locul unde Regele Ferdinand I și Regina Maria au primit coroanele de monarhi ai României Mari, pe care au rebotezat-o drept Catedrala ”Reîntregirii”, pentru a marca astfel interzicerea Bisericii Greco-Catolice. Însă samavolnicia dictată de Moscova nu a durat prea mult. În decembrie 1989, România și-a scuturat lanțurile. Biserica Greco-Catolică, deși încă discriminată, și-a regăsit libertatea. Însă pentru a readuce România pe drumul firesc a mai rămas un pas: restaurarea monarhiei.
