Parafrazând o veche sintagmă din înţelepciunea populară românească, aş spune că “Un Preşedinte aruncă o “piatra” în apă şi întelpţii opoziţiei se chinuie să o scoată”.Nu este necesar a evidenţia starea dezastruasă în care se află economia ţării cu toate consecinţele nefaste ce decurg din această realitate. Toate acestea se văd şi se simt zilnic determinându-mă să mă gândesc că soarta noastră este pecetluită şi că puternicii momentului au hotărât că trebuie să dispărem de pe scena istoriei. Probabil – în viziunea unora – n-ar fi nici o pagubă, întrucât chiar cel care cică ne reprezintă e de părere că suntem un “popor neperformant”.
De ce toate acestea? Pentru că nu avem o reală opoziţie, în măsură să reteze “macaroana” celor care aruncă în joc teme menite a crea diversiune şi a abate atenţia de la adevăratele probleme cu care ne confruntăm.
Revizuirea constituţiei şi regionalizarea ţării sunt temele care inflamează media şi societatea românească în aceste zile. Mă aşteptam la o reacţie fermă a opoziţiei, bazată pe o ierarhizare a problemelor socio-economice a României, în funcţie de importanţa lor, şi speram că, în sfârşit, ea va fi liantul care coalizează în jurul ei toate forţele democratice. M-am înşelat. De fapt, opoziţia vrea şi ea ce vrea puterea, dar altfel. Şi ea vrea să revizuiască Constituţia. De asemenea, vrea regionalizarea ţării – culmea, tot în opt regiuni – dar altfel. Păi dacă – vorba lui Carageale – astea sunt “cestiunile arzătoare la ordinea zilei”, mă întreb asemenea lui Eminescu: “Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne?…”
