Criza care are nume de Republica Moldova

În sfârșit, în anul 2009, forţele democrate din Moldova au reuşit să obţină o victorie împotriva Partidului Comuniştilor, aflat de opt ani la guvernare.Protestele violente care au urmat după alegerile parlamentare din aprilie, până la ”anticipate”, şi reacţia dură a puterii de stat de la Chișinău au creat o polarizare puternică în societatea basarabeană. Exacerbările din campaniile electorale recente duse în special de partidul comuniştilor, au adâncit şi mai mult această divizare. Noua putere politică de la Chișinău are ca sarcină înlăturarea animozităţilor. Iar prioritatea acesteia constă în asigurarea principiilor libertăţii: a libertăţilor omului, a libertăţii presei, dar şi a libertăţii economice, ţinându-se cont de echilibrul social în condiţiile unei situaţii economice precare. Se va impune necesitatea respectării regulilor democratice în formarea majorităţii parlamentare.

Intrarea unei guvernări în legalitate?![
Cu siguranță vor exista între forțele democratice și comuniști un troc, o negociere și posibil un compromis. Și unii și alții au un interes de-a nu polariza în continuare societatea și nu au un interes pentru a-și grăbi decesul politic. Comuniștii vor să aibă asigurări că Voronin și familia nu va păți nimic în perspectivă, de aceea insistă pe o funcție cheie în stat. E de înțeles, ei s-au războit cu partidele democratice și cu cei care au avut alte păreri politice. Și chiar s-ar putea s-o obțină o amnistiere a clanului Voronin. Nu știu dacă va exista un pact dintre coaliția democratică și comuniști, dar o conlucrare dintre acestea se va materializa. Și SUA și Uniunea Europeana au cerut partidelor din Republica Moldova sa dea dovadă de spirit de reconciliere.
Noul guvern, care urmează a fi instalat la Chișinău, va sta în faţa unor sarcini complicate. După aproape o jumătate de an fără un guvern completamente funcţional, Republica Moldova trebuie să se confrunte cu efectele grave ale crizei economice. În acelaşi timp, este nevoie de reconsolidarea colaborării statului cu partenerii europeni. Un pas decisiv în acest sens va fi încetarea tratării inegale a cetăţenilor UE, ca rezultat al introducerii nejustificate a regimului de vize pentru România, aceasta fiind o premisă pentru urmărirea unei politici consecvente de integrare în Uniunea Europeană.
Sper ca negocierile dintre coaliția democratică și comuniști, care există, pot limpezi un angajament de reabilitare a democrației în Republica Moldova.
Nu cred că există forțe politice în Republica Moldova care să nu înțeleagă gravitatea situației în care se află societatea?! Cred, totuși, că există oameni politici rezonabili la Chișinău care pot să se înțeleagă gravitatea situației sociale, economice și politice în care se află statul și să poarte negocieri, în vederea stabilirii unor reguli justificative în actul de guvernământ. Mai întâi de toate Alianța de Integrare Europeană trebuie să-și impună o viziune asupra instituirii unui echilibru în ramurile puterii și să trateze actul guvernamental cu cea mai mare seriozitate. Politicianismul nu va mai merge, iar ”borcanul de miere” s-a subțiat, e la limită, și se cer mari eforturi ca să fie injectate soluții în economie.

Republica Moldova, copilul crizei
Republica Moldova este un copil al crizei. Statul de dincolo de Prut a luat naștere ca urmare a crizei sistemului sovietic. Tototdată, Republica Moldova a fost într-o continuă criză de opțiune geopolitică și a soluțiilor de remediu. Pe de altă parte, există o criză a politicienilor basarabeni. Vorbesc de lipsa din siajul scenei politice a unor personaje politice ireproșabile din punct de vedere moral, apte să aibă o credibilitate în fața propriilor cetățeni. Pentru că asupra majorității politicienilor basarabeni planează bănuieli și acuzații de implicare în afaceri obscure; de convertiri oportuniste de la o doctrină politică la alta; de la o opțiune la alta, conform interesului meschin; și lipsa de competență în exprimarea politică.
Să recunoaștem că Partidul Comuniștilor, cât a guvernat, a acutizat criza care se răsfrânge în Republica Moldova, că nu a avut soluții de remediere și a exersat pe un mesaj superficial, populist, care a ascuns efectele și tendințele negative din societate. Și vorbim de mai multe tipuri de criză cu care se confruntă statul moldovenesc.
– Criza politică. Partidele politice au preluat puterea totală în societate în detrimentului cetățeanului simplu. Polarizarea societății, care s-a produs de ceva timp, datorită mesajelor de la o extremă la alta a partidelor, a diminuat substanțial nivelul de credibilitate pe care îl are omul față de acestea. Cetățeanul nu receptează partidele ca pe un bun al societății, ci drept niște paravane ale unor grupuri de inters care vor aspiră la putere. Și este de înțeles, cetățeanul a fost lipsit de cel mai important vot din societate: cel de a-și alege singur președintele. Chiar dacă într-o republică parlamentară rolul președintelui nu este relevant, cetățeanul din Republica Moldova își dorește acest drept. Drept de care a beneficiat mulți ani la rând. Există o criză a oamenilor politici ireproșabili din punct de vedere moral în Republica Moldova. Majoritatea politicienilor au fost trecuți printr-o sită foarte deasă a presei și au destule pagini controversate în curriculum vitae.
– Criza la nivel economic și financiar. Situația economică a Republicii Moldova este deplorabilă. Gluma cu Republica Moldova care este într-o continuă criză, încă de la apariția sa pe harta politică, pare să aibă un raționament plauzibil. După ce guvernarea comunistă a creat un stat închis s-au diminuat semnificativ exporturile, iar lipsa de investiții străine a acutizat deficitul bugetar. Persistența ideii în mentalul colectiv și în cercurile de afaceri externe că există un grup de familii care controlează ”sângele” statului- sistemul bancar, dar și tranzacțiile de afaceri, a făcut ca să existe o reticență și un dezinters față de Republica Moldova. Criza mondială care a lovit sistemul internațional se va răsfrânge nemiluitor și asupra teritoriului dintre Nistru și Prut și va afecta drastic capacitățile societății. Intrarea într-o incapacitate de plată a Republicii Moldova devine tot mai previzibilă și doar o minune poate s-o mențină pe aceasta pe linia de plutire.
-Criza legislativă. Republia Moldova a oscilat în identificarea unui sistem constituțional și legislativ adecvat. Numai regimului de guvernământ i s-au adus modificări de la o perioadă la alta. Grupurile de interese politice au operat schimbări în detrimentul cetățeanului. Astfel, sistemul electoral direct proporțional ( al partidelor) a prevalat și instituit în sistemul legislativ basarabean în defavoarea votului uninominal. Totodată, regimul parlamentar s-a dovedit ineficient și nu a confirmat ca fiind o soluție potrivită, după ce regimul semiprezidențial a fost exclus din sistemul legislativ. În regimul parlamentar basarabean, conform prevederilor constituţionale în vigoare, pentru alegerea unui nou preşedinte al statului sunt necesare 61 de voturi. Numărul respectiv a constituit un impediment și a produs o criză politică parlamentară care a culminat prin desfășurarea de alegeri parlamentare anticipate. Și numeroși experți au desemnat această criză ca fiind una constituțională. Atât timp cât nu se va decide asupra noilor alegeri ale preşedintelui, Republica Moldova nu va putea depăşi această criza. Ea cere de la noul guvern o politică integrativă şi faţă de celălalt lagăr politic, şi un nivel înalt de disponibilitate pentru compromis atât din partea partidelor democratice, cât şi din partea comuniştilor, care, având 48 de mandate în parlamentul nou ales, formează fracţiunea majoritară.
– Criza identitară. În societatea basarabeană s-a declanșat un război a vechilor guvernări de stânga la adresa adevărului istoric și lingvistic. Inventarea unei noi ”etnii”, ”limbi” și ”istorii” și impunerea unui model statal de sus în jos în privința teoriei identității naționale. S-a încercat creare un zid într-o logică- ”ai noștri” și ”ai voștri”, între ”moldoveni” și ”români”( între frați), dar și între etnia majoritară și etniile minoritare.În Republica Moldova, dar și în Transnistria, în ultimii ani, au existat manifestări elogioase la adresa istoriei sovietice și impunerea de tendințe și simboluri sovietice controversate în societate.
– Criza educațională. Pe parcursul anilor în Republica Moldova s-au înființat numeroase universități și colegii, care au avut menirea să educe o societate cultivată, sănătoasă educațional. Cu regret, acest lucru nu se simte. S-au emis și dat pe bandă rulandă diplome, mai puțin competențe. Iar lipsa de competență se simte astăzi foarte mult. Puțini din cei cu diplome de la universitățile basarabene pot concura cu semenii lor din alte state. Nu s-a creat un sistem preuniversitar, universitar în care la bază să existe instituții de referință și instituții de duzină. Micșorarea numărului de universități și colegii care sporesc numărul de diplome, dar nu și de capacitate.
– Criza teritorial- administrativă. Se cere o reorganizare de fond a sistemului teritorial-administrativ în temeiul modernității și europenizării asumate de către societate. Reorganizarea sistemului teritorial-adminidtrativ trebuie să se întemeieze pe reabilitarea județelor în detrimentul raioanelor sovietice. Reorganizarea sistemului-teritorial-administrativ ar contribui la reducerea cheltuielilor din bugetul de stat și din teritoriu și ar elimina bugetarii umflați de stat, proveniți din clientela politică.
-Criza de opțiune geopolitică. Republica Moldova nu își are o strategie elaborată și asumată a parcursului său geopolitic. Republica Moldova nu trebuie să aibă o frustrare care s-ar traduce de victimă a plasării sale geografice între sferele de influenţă ale Occidentului şi ale Rusie, deocamdată este vizată ca o punte între Vest şi Est. Doar că Republica Moldova trebuie să-și asume un viitor cert, care ar fi unul ali identității sale politice europene și euroatlantice sau se va menține pe o principiile incertitudinii actuale.
– Criza în domeniul de securitate și de siguranță. Aici, e vorba de concepția de neutralitate permanentă de care se ghidează statul moldovenesc și de ecourile experților care sprijină o modificare a conceptului de securitate prin asumarea valorilor euroatlantice. În alt context, se cere reformarea organelor de poliție și de securitate, ca urmare și a evenimentelor din 7 aprilie 2009, a eliminării principiilor de ”poliție politice” pentru o societate care tinde să devină în esență democratică.
– Criza în reglementarea subiectului transnistrean. Abandonarea provizorie a subiectului transnistrean ca unul prioritar de pe agenda Republicii Moldova. Încremenirea în identificarea de noi soluții în dosarul transnistrean s-ar putea solda cu devierea din zona reflecțiilor prioritare de reorganizare a societății basarabene. Pentru că reformarea societății basarabene trebuie să constituie o urgență!

În loc de concluzii
Alegătorii din Republica Moldova au dat un vot clar pentru integrarea europeană, care va depinde în mod decisiv de dezvoltarea politicii interne şi externe a statului. Viitorul democratic şi european al Republicii Moldova se află acum în mâinile Partidului Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidului Liberal (PL) şi Alianţei Moldova Noastră (AMN), precum şi al Partidului Democrat de orientare social democrată (PDM), precum şi al acelor comuniști care vor și pot să se elibereze de povara mentalității totalitare și să își asume niște valori democratice.
Va putea oare coaliţie de dreapta- Alianța de Integrare Europeană- care câştigat alegerile parlamentare din Republica Moldova și care aspiră la integrarea europeană, să-şi onoreze promisiunile electorale?! Timpul ne va da un răspuns.