Clujenii vor celebra Noul An Bizantin. Serbarea va fi organizată în Parcul Etnografic

Clujenii vor serba și în acest an Indictonul sau Noul An Bizantin. Sărbătoarea va fi organizată în 30 august, de la ora 10.00, la biserica din Chiraleș, situată în Parcul Etnografic ”Romulus Vuia”, de la Tăietura Turcului. În mod tradițional, românii ar fi celebrat, la 1 septembrie, împlinirea a 7524 de ani de la Facerea Lumii. Indictionul a fost, până în perioada modernă, celebrarea noului an. Tradiția Revelionului este strâns legată de Familia Regală a României. Această tradiției a fost adusă în România de Majestăților Lor Regele Carol I și Regina Elisabeta ai României.Potrivit vechiului calendar folosit în spațiul românesc până în secolul al XVIII-lea, 1 septembrie era ziua de început a noului an. Potrivit vechilor credințe, în această zi Dumnezeu a început să făurească lumea. În mod semnificativ, în calendarul vechi, după cele șapte zile biblice ale Facerii Lumii, urmează, în 8 septembrie, Nașterea Fecioarei Maria, corăscumpărătoarea Lumii.

Zidirea Lumii, potrivit Cronicii lui Mihail Moxa, era descrisă în felul următor: ”Începutul lui Dumnezeu ce fu făcătoriul desăvârșit Lumiei: de-ntâiu făcu ceriul fără stele, numai cu cuvântul fece, și-l frămseță Dumnezău cu frămsețea lui. Pământul iară era nepodobitu, că era coperitu cu întunerecul; deci străluci lumina și fugi întunerecul și se arătă pământul, și fu ziua dentâiu.”

Din acest motiv, numerotarea acestui an era făcută „de la zidirea lumii” sau „de la Adam”, iar anul care are ca început ziua de 1 septembrie era numit și Anno Mundi (Anul Lumii), spre deosebire de Anno Domini (Anul Domnului), numerotat de la nașterea lui Isus Cristos. Noul calendar, care împarte anii înainte de Nașterea Domnului și după Nașterea Domnului, a fost alcătuit de un călugăr originar din Dobrogea, Dionisie cel Mic. Noul calendar a fost introdus în Occident din anul 527.

Sărbătoarea Indictionului era ținută de bărbați pentru evitarea furtunilor, inundațiilor, cutremurelor și altor catastrofe naturale, iar de femei pentru fertilitate și pentru naștere ușoară. Era, de asemenea, interzisă începerea unor construcții noi în această zi, existând credința că acestea se vor prăbuși.

”Se credea, în schimb, că fructele culese în ziua de 1 Septembrie, în special merele, vor fi sănătoase, putând fi păstrate până în primăvara următoare. Dacă ajunul sărbătorii era blând și însorit, se credea că întreg anul va fi rodnic și plin de bucurii. Dacă dimineața era ploioasă se credea că primăvara va fi și ea ploioasă, iar dacă amiaza era însorită, se considera că vara va fi frumoasă”, spun reprezentanții Muzeului Etnografic al Transilvaniei.

Data de 1 septembrie a fost considerată ca zi de început al anului, în Imperiul Roman de Răsărit, cu începere din secolul al V-lea. Sărbătorirea anului după ritul vechi a fost păstrată de către Patriarhia din Constantinopole până în anul 1728, iar în Rusia până în anul 1700.

Țările Române au fost ultimele state europene care au renunțat la era constantinopolitană, în anii 1760 (Valahia) și 1765 (Moldova). În prezent, singurul teritoriu unde mai este folosit vechiul calendar este în vigoare este Muntele Athos. În republica monastică este folosit și vechiul orar al romanilor și tot acolo încă flutură flamura bizantină.

De serbarea Indictionului este legată și începerea anului școlar, care a fost stabilită, atât în Occident, cât și în România, la 1 septembrie. În România, tradiția bozantină este păstrată de Biserica Ortodoxă Română și de Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică.