O să încep cu o întrebare, în România avem politicieni?
Avem partide politice de dreapta, avem partide politice de stânga și membrii acestora, mai jos sau mai sus puși, dar politicieni?O să încep cu o întrebare, în România avem politicieni?
Avem partide politice de dreapta, avem partide politice de stânga și membrii acestora, mai jos sau mai sus puși, dar politicieni?
Nu voi vorbi de stânga politică, se știe prea bine că sunt animați de coeziunea aleșilor în jurul ciolanului, care promit o ciozvârtă și masei de asistați care abia așteaptă să-i creadă și abia așteaptă să se mulțumească cu câteva firmituri de la chiolhanul aleșilor. Atât.
Se vorbește de DREAPTA politică, despre fărâmițarea ei. Da, despre acest lucru îmi voi da și eu cu părerea.
Atunci când vorbim despre ”dreapta”, ne referim în mod tradițional la un mod de abordare diferit, la societatea centrată pe individ, la aportul pe care individul, prin resursele și dezvoltarea sa personală, îl poate aduce progresului societății. Deci, vorbim despre individul care s-a erijat în partener al societății. Mă rezum la atât din punct de vedere ideologic.
După cum bine știe orice individ care se încadrează în această ideologie, nimic nu poate lua ființă și să fie dus la bun sfârșit fără un proiect. E atât de simplu și totuși atât de complicat. Cum să construiești ceva fără un proiect. Nu poți să construiești cușca câinelul fără un proiect darămite să ajungi să guvernezi o țară în care votează preponderent asistații sociali. Atâta vreme cât nu există un proiect de țară pragmatic, cu un potențial real de a fi pus în aplicare, supus dezbaterii opiniei publice, cu care să atragi în dezbatere majoritatea populației care , scârbită, nu mai votează, mă întreb și vă întreb, cu ce sunteți (suntem) mai buni decât alde Ponta și gașca lui. Cei pe care procentele îi situează în lideri ai dreptei vorbesc despre alianțe cu cei care până mai ieri luptau împotriva statului de drept și a parcursului european al României. Cei care s-au desprins pe motiv de reformă, declarând că vor altfel, au demonstrat că fac același fel de ”politică” dar sub altă titulatură. Restul actorilor de pe partea dreaptă, mai mici sau mai mari, încearcă marea cu degetul cu resursele limitate pe care le au. Cam ăsta este portretul dreptei în opinia mea.
Ceea ce nu pot să înțeleg, este de ce nu pune nimeni pe masă un proiect. Știm cu toții care sunt problemele, care sunt urgențele, știm cu ce trebuie să înceapă, știm ce trebui să rezolve, și totuși…. Un proiect coerent, corect, generează dezbatere, generează coeziune. Un proiect de acest fel are în centrul dezbaterii publice faptele și nu oamenii. Atunci când pui pe masă un proiect nu-ți mai faci probleme de notorietatea mai mică sau mai mare a persoanelor, faptele vorbesc pentru aceste persoane. Astfel dai posibilitatea celor ”scârbiți” să voteze ”pentru” ceva și nu ”împotrivă” a ceva, cum se face de ani buni în România.
Deci, până când nu apare un proiect de țară plauzibil, centrat pe nevoile reale ale României, cu etape quantificabile de punere în aplicare, tot ce se întâmplă pe partea dreaptă a scenei politice este o înșiruire de cuvinte, care denotă aceeași apetență la ciolan, doar că este împachetată altfel.
În opinia mea, fără acest proiect nu vom putea antrena în exercițiul civic cetățenii scârbiți de succedarea diferitelor formațiuni așa zise politice la ciolan.
PS
Răspunsul meu la întrebarea de la început: Nu, nu avem politicieni atâta vreme cât cei care se autodenumesc astfel nu sunt implicați într-un proiect național. Până atunci, România are politruci !
