Activitatea sexuală, reproducerea, este rezervată exclusiv muritorilor. Aceasta constituie ocupaţia favorită a oamenilor. Desigur, anumiţi Îngeri, asistând cuplurile în fuziune amoroasă, şi-au zis „ce-ar fi să încercăm şi noi să ne jucăm de-a oamenii?”. Îngerii ne invidiau pentru că aveam bebeluşi… Mânaţi de curiozitate, 200 dintre ei au decis să traverseze Rubiconul . Singura problemă era că bebeluşii lor nu semănau exact cu cei ai oamenilor. Ei au crescut şi au semănat violenţa pe Pământ, violenţă pe care Dumnezeu a trebuit să o stopeze provocând o catastrofă naturală. Violenţa a fost astfel aproape complet eradicată. „Aproape complet”, spune Enoh. Enoh mai adaugă că îngerii care au venit în contact cu trupurile feminine au fost pentru totdeauna contaminaţi… Contaminaţi, iradiaţi, la fel ca acei inconştienţi care au plonjat în reactorul centralei atomice de la Cernobîl pentru a-l stinge. Tristă paralelă: această regiune a Rusiei deţine recordul mondial de copii malformaţi. După Enoh, un Înger căzut este un Înger denaturat. Şi aceasta cu mult înainte de consfătuirea episcopilor asupra sexului Îngerilor!
Acestea au fost cele două motive de natură teologică.
Iată şi un al treilea motiv: în timpul călătoriei în afara trupului de exemplu, Enoh a identificat atât de multe nume de Îngeri încât a alcătuit o anexă la cartea sa. Dar chiar şi în zilele noastre Vaticanul nu poate înghiţi conţinutul acestui manuscris antic: „am văzut că Îngerii nu au sex, în curând nu vor avea nici nume?”, se întreabă Henri Tincq în rândurile cotidianului Le Monde. „Vaticanul”, continuă Tincq, „vrea să facă puţină ordine în practica devoţională şi astfel, într-un manual foarte erudit de 300 de pagini, intitulat cu seriozitate „Îndrumător asupra pietei populare”, proscrie obiceiul apelării la îngeri şi la demoni. Singurele trei nume de îngeri autorizate sunt cele care apar în Biblie: Rafael, Gabriel şi Mihail”.
Ceilalţi Îngeri, cum este de exemplu Uriel, care era extrem de activ în vremea lui Enoh, cu mult înainte de naşterea lui Cristos, nu are o existenţă legală în ochii Vaticanului. Deci, în anul 2002, Sfântul Scaun a condamnat oficial pentru a doua oară Cartea lui Enoh, fără măcar să o menţioneze, pentru că în ea sunt nenumărate nume de Îngeri şi de Arhangheli!
Al patrulea motiv este învăţătura angelică însăşi: conform cu unul dintre cei mai buni experţi mondiali, americanul James VanderKam, profesor de Literatură Ebraică la prestigioasa Universitate Notre Dame (autor de best-sellers şi invitat permanent al tuturor televiziunilor modiale care se ocupă de lumea antică), Cartea lui Enoh dă trei explicaţii la căderea Îngerilor printre oameni, amintind de filmul „Aripile dorinţei” al producătorului german Wim Wenders, toate legate de învăţăturile pe care le-au transmis.
„Explicaţia 1: Îngerii (avându-l pe Shemyaza drept şef), au coborât din ceruri, s-au unit cu femeile oamenilor şi au conceput uriaşii, care au devenit o sursă de rău şi de violenţă faţă de oameni.
Explicaţia 2: Îngerii au păcătuit oferindu-le oamenilor învăţături secrete, care i-au antrenat pe oameni în păcat.
Explicaţia 3: Îngerul Asael a corupt umanitatea prin învăţăturile sale.”
Putem astfel considera Cartea lui Enoh ca fiind singura explicaţie a următoarelor versete din Biblie: „Iar după ce au început a se înmulţi oamenii pe pământ şi li s-au născut fiice, fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit.
În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşii, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime.” Geneză, cap.6
Al cincelea motiv este că această carte ar putea „distruge de la bază credinţa creştină”! Preoţii catolici de azi se înfurie pe cei care le vorbesc despre Dialoguri cu Îngerii ale Gittei Mallasz sau despre Enoh. Să fie oare din cauza păcatului originar, care reprezintă arma psihologică favorită a religiilor de mai bine de 2000 de ani? Biblia ne spune că eu şi tu suntem vinovaţi pentru că strămoşii noştri Adam şi Eva au păcătuit, din care cauză au fost alungaţi din Paradis. Enoh, cu mult înainte de apariţia Bibliei în forma sa actuală, spune cu totul altceva: nu Adam şi Eva au căzut din rai, ci o anumită categorie profesională de Îngeri care, răspândindu-se pe Pământ au corupt femeile, mai întâi prin genele lor şi apoi prin învăţăturile lor. Omul, spune Enoh, nu este vinovat. Nu omul a fost alungat din Paradis, ci Îngerii căzuţi.
În schimb, el afirmă în mod repetat, că toate faptele, gesturile şi gândurile noastre sunt înregistrate şi că ne sunt integral restituite în ziua judecăţii, confirmând astfel ceea ce noi numim experienţe la graniţele dintre viaţă şi moarte (EGVM ).
Cartea lui Enoh este scrisă cu cel puţin 2300 de ani înaintea de lucrările dr. Raymond Moody, Elizabeth Kübler-Ross şi ale dr. Melvin Morse.
În sfârşit, ultimul motiv este incredibilul suflu cristic al Cărţii lui Enoh, care anunţă, cu cel puţin 200 de ani înaintea naşterii sale, venirea lui Cristos, „Fiul omului”. Şi mai interesantă este atitudinea straniu asemănătoare cu cea din Dialogurile cu Îngerii, un amestec de respect şi de nesfârşită veneraţie. Cele două cărţi îl tratează pe „Fiul omului” ca pe o adevărată minune divină. Pentru teologii epocii aceasta era de neînţeles. Deoarece doctorii şi savanţii au căzut de acord să aprecieze vârsta cărţii la 300 ani d.C., până în anul 1960 (anul descoperirilor de la Qumran), această atitudine era explicabilă.
Dar după 1960?
Cum se explică scepticismul şi respingerea generate de Cartea lui Enoh încă şi în zilele noastre? Pentru pastorul american Ronald K. Brown, care a publicat în 1998 Cartea lui Enoh, este limpede:
Munca mea nu este o apologie a Cărţii lui Enoh pentru a-i convinge pe cei ce se îndoiesc încă de autenticitatea sa, ci pentru a evidenţia faptul că Vechiul şi Noul Testament conţin exact 309 pasaje direct împrumutate din Cartea lui Enoh. (…) Cartea mea este un efort de răspândire a Evangheliilor lui Iisus Cristos, dar ca întotdeauna, rămâne la latitudinea cititorului să accepte sau să refuze concluziile.
Brown nu face nici un comentariu la Cartea lui Enoh, ci doar face o constatare, cu onestitate intelectuală şi ca un perfect cunoscător al Bibliei. El nu a putut să nu vadă paralelele uluitoare dintre versetele lui Enoh şi parabolele lui Cristos. A trebuit să admită că Iisus cunoştea cu siguranţă Cartea lui Enoh pe de rost, pentru că nu există nici o altă explicaţie posiblă pentru atare concordanţe.
Profesorul James VanderKam remarcă un alt punct ce pledează în favoarea lui Enoh ca prevestitor al venirii lui Cristos: pasajul din Sf. Ap. Luca (9:35) referitor la Schimbarea la Faţă a lui Iisus, tradus greşit de către copişti din limba greacă în original, pentru a face cu orice preţ ca această frază să corespundă cu cele din celelalte Evanghelii. Versiunea modernă spune: „Şi glas s-a făcut din nor, zicând: acesta este Fiul Meu cel ales, de El să ascultaţi!”, în timp ce textul grecesc în original spune simplu: „Acesta este fiul meu, Alesul.” Ori Cel Ales este TEMA recurentă din Enoh, revenind de peste 10 ori, de paisprezece ori ca să fim precişi, de-a lungul capitolelor, cât şi în prevestirea propriu-zisă a venirii lui Cristos…
Deci cum se mai explică această rezistenţă, aceste piedici?
Ei bine, pur şi simplu pentru că 80% dintre preoţii catolici nu mai cred în prezent că Dumnezeul lor ar avea o dimensiune supranaturală, că ar putea anunţa lucruri cu mult timp în avans, că ar face miracole sau că oamenii ar putea exista în afara trupului sau să aibă viziuni. Părintele François Brune constată şi el în cartea sa Fecioara din Mexic:
„Iată de exemplu rezultatele unei anchete asupra credinţei în miracole, desfăşurate printre teologii de limbă germană. Este vorba despre o teză susţinută la facultatea de drept de la Universitatea liberă din Berlin, în 1988, de către Harald Grochtmann. Autorul a căutat să vadă în ce măsură şi în ce condiţii tribunalele ar putea admite în procese fapte de natură paranormală. Astfel, el a apelat, în mod firesc, la o instituţie ce are o experienţă milenară în domeniu: Biserica (catolică sau protestantă). El a întreprins un studiu comparativ între exigenţele tribunalului şi cele ale Bisericii pentru a recunoaşte, ca elemente de judecată, faptele sau simbolurile. Una dintre părţile studiului său consta în a cerceta credinţa în miracole printre teologii creştini înşişi. El citează astfel o primă listă de 23 teologi pentru care nu există fenomene ce contrazic legile naturale, şi deci în acest sens, pentru ei nu există miracole.
Apoi mai apare o listă mult mai lungă de teologi care recunosc că Dumnezeu, şi mai puţin Cristos, ar putea face miracole, dar ei mai subliniază că şi alte interpretări ar fi posibile. Astfel, exorcizarea este reinterpretată în termeni psihanalitici, vindecările în termeni fiziologici, învierile nefiind decât impresii datorate unei stări de moarte aparentă, etc. Cu toate acestea, nu toate miracolele se pretează la acest gen de interpretări, de exemplu, schimbarea apei în vin, înmulţirea pâinilor, mersul pe apă etc. Însă unii dintre teologi spun că povestirile despre miracole nu sunt decât repovestiri ale unor istorisiri despre taumaturgii greci anteriori lui Cristos. Important de altfel, au spus toţi acei teologi şi exegeţi, nu este dacă miracolele au fost adevărate sau nu, ci învăţătura conţinută în istorisirea respectivă. Deci, în sfârşit, este foarte probabil că Cristos nu a făcut miracole. Această listă cuprinde 63 de nume.
În fine, mai apare şi o mică listă de întârziaţi, care afirmă că există miracole şi că orice este posibil pentru Dumnezeu. Grochtmann citează aici 26 de nume. Deci în total, sunt practic 86 contra miracolelor şi 26 pentru! Acest context intelectual care se regăseşte şi în Franţa este denunţat cu fermitate de Cardinalul Ceruti:
„Miracolele din Evanghelii deranjează enorm. Pentru a-şi justifica prezenţa lor impertinentă, reformatorii Noului Testament vor să-i găsească un pedigree păgân, adică legendar, natural… Ideea că evangheliştii au găsit povestirile despre miracole în păgânism, urmată de ideea că oamenii acelei epoci, scufundaţi în vise, vedeau miracole peste tot şi trăiau cu o imaginaţie exagerată toate evenimentele vieţii lor cotidiene într-un context religios… Totul este în general argumentat de o comparare cu contemporanii noştri, care trăind era ştiinţei şi a tehnicii, nu mai pot crede în astfel de infantilisme”.
Autorul acestei vii reacţii oferă apoi o serie de exemple de diferiţi comentatori ai Evangheliilor, evidenţiind şi dovedind reaua lor voinţă”.
Cât despre îngeri, nu se vorbeşte deloc…
Cei care se ating de Îngeri, se trezesc pe un teren alunecos, declanşând mânia vreunui preot înarmat cu textele şi reglementările sale canonice. Ceea ce se exprimă grosso-modo astfel: „nu aveţi dreptul să vă interesaţi de Îngeri. Nu trebuie să vă intereseze decât Cristos şi numai el”. Aceasta este însă bine, în fond Cartea lui Enoh era cartea de căpătâi a lui Cristos! În aceste condiţii, înţelegem e ce chiar şi în zilele noastre cărţi ca Dialoguri cu Îngerii sau Cartea lui Enoh sunt ţinute la izolare de către aceşti pseudo „reprezentanţi ai lui Dumnezeu” care nici măcar nu se obosesc să le citească. Astfel există riscul ca, peste 1000 de ani, cartea Gittei Mallasz să fie tratată în aceeaşi manieră ca şi cea a lui Enoh de către savanţii, istoricii şi specialiştii sec. XX, care se îndoiesc de autenticitatea ei.
Capitolele de la 22 la 37 ale versiunii „slavone” degajă o asemenea putere spirituală, încât incită la recitiri repetate. O putere similară o au şi rândurile Dialogurilor cu Îngerii, un semn că nu dezamăgeşte niciodată. Se simte intuitiv că ceea ce este scris acolo posedă o forţă divină, că există un „ceva” în Cartea lui Enoh, mai mult în versiunea slavonă ca în cea etiopiană. Dumnezeu povesteşte cum a avut ideea de a crea lumea. Exact aşa. Aceasta pare nebunesc. Chiar citind la început cu scepticism, ne trezim că o citim până în zori. Iar întrebarea care ne urmăreşte este „şi dacă este chiar Dumnezeu însuşi?” Ce este această tulburare respectuoasă care-l cuprinde pe cel care îl citeşte pe Dumnezeu povestind „Geneza”?
DEŞI SOARELE ŞI-A GĂSIT PACEA ÎN CURSA SA, DEOARECE EU CREEZ TOATE LUCRURILE ŞI PENTRU CĂ EU AM CONCEPUT IDEEA DE A PLASA FUNDAMENTELE LUMII ŞI DE A CREA FIINŢELE VIZIBILE, EU NU GĂSESC NICIODATĂ PACEA
Ascultarea lui Dumnezeu „în direct” este fascinantă. Dar de nesuportat pentru mulţi. Am prezentat astfel toate motivele pentru care Cartea lui Enoh a rămas o carte secretă, cunoscută doar savanţilor; şi de asemenea de ce se menţine de-a lungul secolelor, în pofida tuturor vânturilor şi mareelor. Şi la fel ca în cazul tuturor secretelor, cei care le păzesc nu se vor bucura de ceea ce va fi revelat în marea zi!
Dar care este acest secret?
Răspuns unanim: este forţa divină care rezidă în această carte!
Jozef Milik a văzut TOATE manuscrisele de la marea Moartă. Nu există nici măcar un fragment care să nu fi trecut prin mâinile lui. Care este însă manuscrisul căruia i-a consacrat opera vieţii sale?
Cartea lui Enoh bineînţeles!
Totuşi Milik ar fi putut scrie nenumărate cărţi despre textele sfinte descoperite în grote. Înţelegem deci de ce Cartea lui Enoh se bucură de această reputaţie magică!
Capitolul 14
Viziunea lui Enoh: pedepsirea Îngerilor căzuţi.
Reşedinţa şi tronul lui Dumnezeu
1 Această carte conţine un cuvânt potrivit legilor divine şi povesteşte despre pedeapsa dată Îngerilor căzuţi care există din toată veşnicia.
2 Este viziunea celor poruncite de Fiinţa supremă. Am văzut cu ochii mei, în somn, ceea ce povestesc acum, cu limba mea şi cu răsuflarea pe care Dumnezeu Cel Atotputernic a dat-o gurii oamenilor pentru ca, graţie ei, să comunice între ei şi să se înţeleagă.
3 Aşa cum Dumnezeu a creat omul şi i-a dat însuşirea de a înţelege limba înţelepciunii, tot aşa El m-a creat şi pe mine şi mi-a dat porunca de a-i mustra pe Îngerii care veghează în cer.
4 Eu am scris cererea voastră, dar în viziunea mea mi s-a arătat că ea nu va fi îndeplinită, niciodată, şi că o judecată a fost dată împotriva voastră.
5 De acum înainte, voi nu veţi mai urca în cer în vecii vecilor: s-a dat poruncă să fiţi întemniţaţi pe Pământ pentru restul timpului.
6 Dar înainte de asta, veţi fi martorii uciderii copiilor voştri mult iubiţi. Nu vă veţi bucura de ei şi sub ochii voştri vor cădea, străpunşi de o spadă.
7 Cererea pe care aţi făcut-o pentru ei şi pentru voi nu va fi îndeplinită, chiar dacă veţi plânge, veţi implora şi veţi rosti toate cuvintele pe care le-am aşternut în acest hrisov. Iată ce viziune mi-a apărut în visul meu: am primit o chemare dinspre nori şi am fost răpit într-un vălătuc de fum. Dârele stelelor şi ale fulgerelor m-au făcut să merg mai repede şi au sădit tulburarea în mine.
8 Vânturile m-au făcut să zbor şi m-au ridicat de la Pământ până am ajuns la cer.
9 Am intrat în cer şi am mers până la un zid făcut din cristale şi înconjurat de limbi de foc care m-au înspăimântat.
10 Am străbătut aceste limbi şi m-am apropiat de o casă mare făcută din cristale. Zidurile semănau cu un mozaic şi podeaua ei era străvezie.
11 Acoperişul era precum o boltă înstelată străbătută de fulgere; mai mulţi heruvimi strălucitori stăteau în mijloc iar cerul, deasupra lor, semăna cu un talaz limpede.
12 Un foc ardent înconjura zidurile şi chiar şi uşa era învăpăiată.
13 Am intrat în casă, iar atmosfera de acolo era în acelaşi timp arzătoare ca focul şi îngheţată ca zăpada. Înăuntru nu era nici una dintre plăcerile vieţii pământeşti. Nu mă simţeam în largul meu.
14 Tulburat şi dârdâind, am căzut cu faţa la pământ şi
atunci am avut o altă viziune.
15 Era un alt palat, mai mare decât primul, şi toate porţile sale se deschideau înaintea mea.
16 Era clădit din limbi de foc şi era atât de minunat, de falnic şi de mare încât mi-e greu să descriu o astfel de minune.
17 Pământul era de foc. Fulgere şi o boltă înstelată formau tavanul şi chiar şi acoperişul era de foc arzător.
18 Am privit şi am văzut înăuntru un tron înalt, asemănător cu cristalul. Tot ceea ce era împrejur strălucea ca Soarele şi se auzea vocea heruvimilor.
19 Râuri de foc arzător izvorau de sub tron iar eu nu mă puteam uita la ele.
20 Pe acest tron şedea Fiinţa Supremă în toată slava Sa. Veşmântul Său era mai strălucitor ca Soarele şi mai alb ca zăpada.
21 Nici un Înger nu putea să intre în această casă şi să vadă chipul Fiinţei Supreme în deplinătatea slavei. Nici o fiinţă umană nu o putea privi.
22 Un foc arzător o înconjura şi în faţa Sa se înălţau nişte flăcări mari. Nimeni dintre cei care se aflau în preajmă nu se putea apropia de Ea. Erau acolo mii de Îngeri, dar Ea nu avea nevoie de sfaturile lor.
23 Iar sfintele făpturi care Îi stăteau alături nu se îndepărtau nicicând de Ea, nici măcar noaptea.
24 Până în acea clipă, rămăsesem prosternat. Dar Stăpânul, cu propria Lui gură, m-a chemat şi mi-a spus: „Enoh, vino aici şi ascultă-Mi cuvântul sfânt.”
25 Apropiindu-se de mine, unul dintre sfinţi m-a trezit,
m-a făcut să mă ridic şi să mă apropii de uşă. Eu priveam cu capul plecat.
Capitolul 13
Îngerii căzuţi îi cer lui Enoh să intermedieze pentru ei
1 Atunci, îndepărtându-se, Enoh i-a spus lui Azazel: „Tu nu vei mai fi niciodată pe pace.
2 O osândă cumplită a fost pronunţată asupra ta, ca să fii întemniţat. Nu vei avea parte nici de amânare, nici de iertare, căci tu ai transmis învăţături care batjocoresc legile universale. Toate practicile pe care le-ai dat oamenilor i-au făcut să-L respingă pe Dumnezeu şi, din această cauză, violenţa şi comportamentele greşite s-au generalizat.”
3 Apoi am păşit înainte şi m-am adresat tuturor Îngerilor. Ei au început să tremure, au fost cuprinşi de spaimă şi de groază.
4 Ei mi-au cerut atunci să scriu o cerere de iertare ca să
beneficieze de o graţiere. Trebuia ca formula rugăciunii lor să ajungă la Stăpânul cerului de vreme ce ei, de acum înainte, nu I se mai puteau adresa direct şi nici măcar să-şi ridice privirile spre El.
5 Le era prea ruşine de crima pentru care primeau această pedeapsă.
6 Aşa că eu am scris cererea lor, o implorare pentru sufletul lor şi pentru fiecare dintre faptele lor, ca Dumnezeu să le dea iertare şi odihnă.
7 Apoi, am plecat de acolo şi am şezut pe malul apelor Danului, în ţinutul cu acelaşi nume, situat la sud-est de Hermon. Am citit conţinutul cererii până când am adormit.
8 Atunci am avut un vis cu viziuni legate de o pedeapsă. Am auzit o voce care-mi poruncea să le vorbesc acelor Îngeri căzuţi şi să-i cert.
9 La trezire, m-am dus imediat la ei; şedeau toţi împreună, scăldaţi în lacrimi, în Uleslayelul situat între Liban şi Seneser.
10 Ei îşi ţineau faţa acoperită în timp ce le povesteam toate viziunile avute în timpul somnului. Cuvintele mele respectau legile divine şi am început să-i cert pe aceşti Îngeri căzuţi.
Capitolul 12
Misiunea lui Enoh la Îngerii căzuţi
1 Înaintea acestor evenimente, Enoh fusese ascuns. Nici o fiinţă umană nu ştia unde se află, unde s-a dus şi ce s-a petrecut cu el.
2 El lucra cu Îngerii a căror misiune este de a veghea şi de a fi alături de fiinţele realizate, oamenii.
3 Or eu, Enoh, eram ocupat să-L binecuvântez pe Stăpânul Universului, regele lumii, când cei ce veghează m-au chemat, pe mine, un simplu scrib. Ei mi-au spus:
4 „Enoh, tu ale cărui scrieri sunt drepte în faţa legilor divine, du-te la cei care trebuie să vegheze asupra cerului; spune-le celor care au părăsit acest loc, a cărui profunzime şi sfinţenie sunt neasemuite, că ei şi-au aflat pierzania prin contactul cu femeile.
5 Ei au făcut precum oamenii: şi-au luat femeie şi s-au transformat, dând naştere unei mari tulburări pe Pământ. Pentru ei, nu este nici pace, nici iertare, din cauza greşelilor lor.
6 Copiii lor le bucură inima, dar ei vor fi de faţă la omorârea acestor făpturi care le sunt atât de dragi şi vor fi copleşiţi de durere. Ei se vor tângui toată veşnicia, dar nu vor cunoaşte nici pace, nici îndurare.”
Capitolul 11
Binecuvântări divine
1 „În acele zile, Eu voi pune comorile izvorâte din binecuvântarea Mea la îndemâna oricui. Ele sunt în cer şi vor pogorî pe Pământ pentru a se revărsa asupra muncii oamenilor.
2 Atunci pacea şi adevărul se vor uni pe veci.”
Capitolul 10
Dumnezeu porunceşte potopul
1 Atunci Cel Preaînalt, în Măreţia şi Sfinţenia Lui, a luat cuvântul.
2 El l-a trimis pe Asaryalor la fiul lui Lameh, cu aceste cuvinte: „Du-te la Noe şi vorbeşte-i în numele Meu. Spune-i să se ascundă şi destăinuie-i preţul de plătit: întreg Pământul va pieri, acoperit de ape, cu tot ceea ce se află pe el.
3 Arată-i cum să scape de această nenorocire pentru ca seminţia lui să dăinuie prin toate generaţiile ce vor veni.”
4 Fiinţa supremă i-a cerut lui Rafael să-l prindă pe Azazel şi să-l arunce, legat de mâini şi de picioare, în abis.
5 El i-a poruncit să-i deschidă porţile deşertului din Dudael şi să-l arunce acolo pentru a-l îngropa sub o grămadă de pietre zgrunţuroase, şi să-l lase acolo, cu faţa acoperită de un voal, ca să nu mai poată vedea nicicând lumina.
6 În ziua marii judecăţi, el va fi aruncat într-un foc uriaş.
7 Iar Rafael să vindece Pământul stricat de Îngerii căzuţi şi să vestească această vindecare, pentru ca oamenii să-şi oblojească rănile. Astfel, ei vor scăpa de pierzania provocată de toate tainele pe care Îngerii, a căror misiune era de a veghea,
le-au destăinuit oamenilor.
8 Tot Pământul a fost pervertit de ştiinţa lui Azazel. Aşadar, el poartă vina pentru aceasta.
9 Lui Gabriel, Fiinţa Supremă i-a spus: „Du-te la bastarzii uriaşilor desfrânaţi, ai acestor osândiţi, ai acestor fii de prostituate şi fă-i să dispară. Alungă-i, dă-i afară.
10 Ei se vor omorî unii pe alţii şi viaţa lor va fi scurtă. Nu le acorda părinţilor lor nimic din ceea ce-ţi vor cere, căci ei nutresc speranţa la viaţă veşnică sau de cel puţin cinci sute de ani”.
11 În sfârşit, Dumnezeu i s-a adresat lui Mihail: „Du-te şi înlănţuie-l pe Shemyaza împreună cu tovarăşii lui. Ei au avut legături amoroase cu femei şi s-au pângărit cu ele în toată necurăţenia lor.
12 După ce toţi copiii lor se vor omorî unii pe alţii şi după ce vor vedea cu ochii lor pieirea celor dragi, leagă-i vreme de 70 de generaţii şi pune-i în peşteri până când vor fi judecaţi, osândiţi şi până când această judecată veşnică se va sfârşi.
13 Atunci ei vor fi duşi într-un abis de foc unde se vor chinui şi unde vor fi închişi pentru totdeauna.
14 şi dacă cineva va muri sub povara unei osânde, de atunci încolo acela va fi închis împreună cu ei până la sfârşitul generaţiilor.
15 Nimiceşte deci sufletele care s-au dedat plăcerilor josnice, precum şi pe copiii Veghetorilor, căci ei le-au făcut rău oamenilor.
16 Fă să dispară orice violenţă de pe faţa Pământului; fă să înceteze orice lucrare de pustiire; fă în aşa fel încât dreptatea şi adevărul să crească şi să fie binecuvântate. Atunci oamenii vor făptui aşa cum se cuvine, conform adevărului divin, în bucurie şi pentru totdeauna.
17 De atunci încolo, toate făpturile care se vor supune legilor universale vor scăpa de tot răul şi vor rămâne în viaţă până când vor da naştere la o mie de copii. Ei îşi vor păstra tinereţea şi, chiar vârstnici fiind, vor cunoaşte pacea.
18 În acele zile, Pământul întreg va fi cultivat în spiritul respectului pentru legile firii; el va fi acoperit de pomi şi binecuvântările se vor revărsa asupra lui.
19 Vor fi plantaţi tot soiul de copaci ornamentali, şi viţă-de-vie care va da vin din belşug. Orice sămânţă sădită în el va da rod bogat; uleiul va curge în valuri din măslinele recoltate.
20 Aşadar, tu stârpeşte tot răul de pe faţa Pământului; stârpeşte orice violenţă îndreptată împotriva sa, orice greşeală, orice necuviinţă, orice încălcare a poruncilor divine.
21 Toate acestea, rade-le de pe faţa Pământului. Trebuie ca toţi fiii oamenilor să înceapă să respecte legile universale. Este important ca toate popoarele să Mă slăvească, să Mă binecuvânteze şi să Mă adore.
22 Atunci Pământul va fi curăţat de orice stricăciune şi de orice lipsă. Nu vor mai exista consecinţe negative şi suferinţa va fi stârpită; iar Eu nu voi mai trimite urgii pe Pământ, în vecii vecilor.”
Mai multe despre acest subiect pe Angelinspir.ro.
