Tradiţia Mărţişorului este una dintre cele mai vechi din România. Cel mai important element al simbolului primăverii este reprezentat de şnurul împletit din aţă albă şi roşie. O legendă spune că acest şnur a fost împletit prima oară de Baba Dochia, în timp ce mergea cu turmele de oi la munte. Există posibilitatea ca acest şnur să fie legat de celebrarea zeului Marte, care avea un caracter dual: era zeul războiului şi, totodată, zeul renaşterii naturii. Semnificaţia acestui şnur datează din epoca precreştină, este de părere istoricul Leonard Horvath.
În timp, de acest şnur au fost legate diferite alte elemente, de la bănuţi de argint la amulete, medalioane sau alte obiecte. Tradiţia a rămas, însă, în esenţă, neschimbată, spune directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei din Cluj, Tudor Sălăgean.
Gusturile celor care poartă mărţişoare au evoluat în timp. În perioada interbelică, cele mai apreciate erau micile medalioane de argint cu chipul Reginei Maria a României. În perioada comunistă, când simbolurile regalităţii fuseseră interzise, erau la modă hornarii sau trifoiul cu patru foi. Acum, la Cluj, sunt apreciate micile creaţii unicat ale artiştilor clujeni, care folosesc pielea, lemnul, sticla sau argintul pentru a crea mărţişoare deosebite. La tarabele din centrul oraşului, preţul mărţişoarelor variază între cinci şi 50 de lei.
