Categorie: Special

Discuții aprinse, negocieri, lupte, lideri mandatați să împartă vitregește aceeași oală, element casnic firește ”made in Romania”. O nouă alianță se află în chinurile facerii.

Există amintiri care circulă sanguinic cu noi, prin noi, ne ghidează şi dialogează. Amintiri care se exprimă prin modele exemplare de oameni, care au străfulgerat în destinul tău. Şi aceste amintiri fac parte dintr-o compoziţie a propriei identităţi.

Una dintre cele mai reprezentative LEGENDE VII ALE LUPTEI ANTICOMUNISTE din România se leagă de numele profesorului Raul Volcinschi.În ultimii ani m-am considerat un copil de care mă legase viaţa, încă din studenţie. Eram printre puţinii aprobaţi şi acceptaţi de domnul profesor în spaţiul său de încredere. Îmi trasase o linie a vieţii si ne unea idealul unei Românii creştine, morale şi reîntregită.Era un bun părinte care îmi insufla legendele şi misterele ţării, dragostea pentru semeni şi puterea credinţei. I-am promis că voi ajunge în această duminică să-l vizitez, pentru că ieşisem din oraş, să povestim despre proiectele viitorului şi despre cartea vieţii sale, la care stăruiam de ceva timp şi pe care o aveam începută în mai multe variante. Dar Dumnezeu a dorit să-l ia spre el, mai ales că ultima vreme avusese un atac cerebral, chiar dacă în ultimele două săptămâni se simţea din ce în ce mai bine şi deja bucura ochii celor apropiaţi.Şi a plecat unul dintre cei mai reprezentativi eroi anticomunişti spre alte culmi. Singurul care a reuşit să evadeze din puşcăria securităţii comuniste. A evadat din această lume şi a aprins lumini tragice în inimile noastre.Dumnezeu să-l aibă în paza sa! Suntem alături în aceste clipe de durere de fiica Anca şi de soţia sa, doamna Lucia.”UN LEOPISEŢ AMAR”-aşa şi-a întitulat viaţa profesorul Raul Volcinschi, un părinte spiritual al celora care l-au cunoscut, iar mie mi-a fost un părinte la propriu(O.S.):

Povestea roboțelului inventat de belgieni, Probo, pentru a-i ajuta pe copiii care suferă de autism seamănă cu un roman science-fiction. Însă ea arată că lucrurile se pot îndrepta într-o direcție asemănătoare cu cea pe care și-o imagina un geniu precum Asimov.

Omul se naşte cu dorinţa de a învăţa. Copilul, însetat de cunoaştere, pune nenumărate întrebări, scormonind după informaţii. De altfel, educaţia stimulează această dorinţă, canalizând-o şi satisfăcând-o.

Ce ţi-e şi cu aşteptarea… De la răsăritul nostru în lume şi până la asfinţitul în sânul lutului din care am fost luaţi, suntem într-o continuuă aşteptare.

Potrivit tradiţiei, la începutul unui nou an, se fac tot felul de urări vizând, de obicei, longevitatea, sănătatea şi bunăstarea celui căruia îi sunt adresate. Sunt frumoase aceste urări, dar – în opinia mea – ţin de sfera utopicului, invocând o stare de bine absolut pentru o viaţă mirifică într-un cadru de abundenţă şi fericire paradisiacă.

Unul dintre cele mai frumoase obiceiuri, păstrate din negura vremurilor și până acum, este cel la Junilor din Mărișel. Este vorba de un colind special, al feciorilor din acest sat din Munții Apuseni.