Băile lui Caracalla din Roma, au fost printre cele mai mari băi publice romane din oraș, construite între anii 212 și 216 e.n. în timpul domniilor lui Septimius Severus și Caracalla și au funcționat până în anii 530.
Construcția Băilor Caracalla a început sub conducerea lui Septimius Severus și a fost finalizată de fiul său, Caracalla, în cele din urmă au fost deschise în anul 216 e.n. Construite în Regio XII, pe un teren care făcea parte odată din horti Asiniani (o proprietate dezvoltată de Gaius Asinius Pollio), locul includea structuri anterioare care au fost demolate sau reutilizate. În prezent a rămas conservată o casă de nobili sub băi din epoca hadrianică, cu fresce pe tavane, deschisă recent publicului.
Pentru finalizare Băilor în timpul domniei lui Caracalla, lucrarea a avut nevoie de peste 2.000 de tone de material timp de șase ani. Lucrările decorative au continuat sub împărații care au urmat mai târziu, iar renovările au avut loc sub Aurelian, Dioclețian și Constantin, care au modificat caldarium-ul. Încălzite de un sistem hipocaust și alimentate de un apeduct dedicat, băile erau deschise publicului.
Băile lui Caracalla au fost folosite până în secolul al VI-lea și au fost considerate una dintre cele șapte minuni ale Romei în secolul al V-lea, cu o capacitate de până la 8.000 de vizitatori zilnic. Au devenit o sursă de apă pentru pelerinii creștini din apropiere, dar au fost abandonate după ce ostrogoții au tăiat alimentarea cu apă a Romei în anul 537. Mai târziu, folosite pentru înmormântările pelerinilor, băile au suferit daune majore în cutremurul din 847. Unele reparații la apeduct au fost făcute mai târziu de papi în secolul al IX-lea.
Din secolul 12, materialelel colectate din băile Caracalla au fost refolosite la construcția bisericilor și palatelor mai noi
Încă din secolul al XII-lea, Băile Caracalla au fost demolate pentru materiale de construcție folosite în biserici și palate. Până în secolul al XIV-lea, în același loc s-au cultivat podgorii și grădini. În secolele al XV-lea și al XVI-lea, Papii Pius al II-lea, Clement al VII-lea și Paul al III-lea au autorizat săpături extinse și reutilizarea materialelor găsite pentru proiecte majore precum Bazilica Sf. Petru.
Săpăturile sub autorizația papei Paul al III-lea (1545–1547) au scos la lumină multe artefacte, adăpostite mai târziu în Muzeul Farnese. Interesul pentru ruine a reînviat între secolele XVI-XVIII, fapt care a atras arhitecții renumiți. Apeductul Aqua Antoniniana a deservit băile în secolul al XIX-lea.
Săpăturile de la Băile Caracalla au început în 1824, prin contele Egidio di Velo, care a găsit mozaicuri care sunt depozitate acum în Muzeele Vaticanului. Lucrările ulterioare au continuat prin secolul al XIX-lea de către Canina, Guidi și Rosa, descoperind sculpturi și elemente arhitecturale.
Guvernul italian a preluat proprietatea în 1870, iar săpăturile au scos la iveală mozaicuri, pasaje subterane și un templu dedicat zeului Mithras. În secolul al XX-lea, lucrările s-au extins, inclusiv instalarea unei scene de operă în anii 1930. Restaurarea din anii 1980 a defrișat vegetația și a reconstruit structurile cheie. Băile s-au redeschis în 2001, după noi îmbunătățiri.
În secolul trecut a fost descoperit un templu sub băile Caracalla
Descoperit în 1912, templul lui Mithras de la Băile Caracalla este cel mai mare spațiu cunoscut pentru cult mitraic, datând între anii 217 e.n. și anii 530. Acesta prezenta bănci, mozaicuri, o frescă și o groapă unică, posibil folosită în scopuri ritualice. În apropiere a fost găsită și o statuie a Afroditei Anadyomene.
Tunelurile de sub băi au servit pentru încălzire, canalizare și depozitare a lemnului ( deținând peste 2.000 de tone de combustibil). Încăperile subterane au fost iluminate de ferestre din tavan pentru a nu irosi lemnul. O moară de apă subterană, considerată odată medievală, este acum datată din Antichitate și probabil făcea parte din complexul de băi inițial.
Băile Caracalla au influențat clădirile romane de mai târziu, cum ar fi Băile lui Dioclețian și Bazilica lui Maxentius. În secolele al XIX-lea și al XX-lea, designul lor a inspirat structuri moderne precum St. George’s Hall (Liverpool), Gara Penn din New York, Clădirea Senatului Canadei (Ottawa) și sala principală a Universității din Leipzig.
Foto: Gravură a Băilor lui Caracalla de Abraham-Louis-Rodolphe Ducros, 1780.
CITEȘTE ȘI:
În Colosseumul roman s-au desfășurat și bătălii navale
Caracalla a fost unul dintre cei mai tiranici împărați romani
