În plină perioadă a stalinismului, locuitorii satelor din Banat, din apropierea graniţei cu Iugoslavia, au fost deportaţi în Bărăgan. Deportarea, care a început chiar în noaptea de Rusalii, i-a privit pe fruntaşii satelor, care erau mai predispuşi să se opună comuniştilor decât alte persoane. Aceste deportări au avut loc în contextul tensiunilor dintre Iugoslavia lui Tito şi URSS-ul lui Stalin. Comuniştii români, în frunte cu odiosul Gheorghe Gheorghiu – Dej, unul dintre cei mai duri stalinişti, s-au remarcat drept unii dintre cei mai necruţători duşmani ai iugoslavilor.
Oamenii au fost somaţi să îşi ia atâtea bagaje câte pot duce, apoi au fost îmbarcaţi în vagoane de marfă şi deportaţi în stepa Bărăganului. După un drum care a durat trei zile, ei au fost conduşi sub paza Miliţiei, pe câte un teren viran. Comuniştii le-au spus că acolo vor locui de acum înainte.
Aşa a început calvarul bănăţenilor deportaţi în stepa românească. La început, oamenii au fost nevoiţi să îşi sape bordeie în pământ. Apoi, cu hărnicia caracteristică bănăţenilor, au reuşit să îşi creeze gospodării invidiate de către localnici. Însă nu toţi au rezistat. Bătrânii şi bolnavii au murit. Mulţi etnici germani, care nu au mai reuşit să suporte umilinţele la care au fost suspuşi de către comunişti, şi-au pus capăt zilelelor. Mulţi dintre deportaţi au rămas până acum în Bărăgan. Cei care s-au întors pe meleagurile natale au constatat că vechile lor case fuseseră confiscate decătre comunişti şi au fost nevoiţi să o ia, din nou, de la început.
Site-ul filmedocumentare.com găzduieşte un documentar cutremurător despre calvarul bănăţenilor deportaţi în propria lor ţară.
