Aşadar suntem tot la capitolul încercări. Din păcate cei supuşi încercărilor de tot soiul, suntem noi, cetăţenii, umilii plătitori de taxe şi impozite, sfătuiţi de aleşii noştri să “strângem cureaua”, “să strângem din dinţi” şi – probabil – în primăvară, să strângem verdeţuri pentru o alimentaţie raţională şi sănătoasă, de pe câmpurile patriei rămase în paragină.
Faptul că domnul Vlădescu doreşte informaţii din România reală, este o dovadă în plus – de parcă mai era nevoie! – că este rupt de realitatea românească, la fel ca foarte mulţi politicieni, care ştiu totul, dar numai la nivel teoretic. “Teoria ca teoria, da’ practica ne omoară”!
Nu era necesar ca ministrul să-şi “angajeze” oameni care să-i furnizeze informaţile necesare. Putea să şi le culeagă singur. Trebuia doar să-şi propună propună să încerce să trăiască o săptămână, asemeni unui simplu cetăţean care se “bucură” zilnic de “binefacerile” izvorâte din “procesul de modernizare a României”. În această situaţie, ar fi înţeles că imperativă nu e “nevoia de comunicare cu cetăţeanul care să fie mai puţin tehnică”, ci nevoile sociale care trebuie soluţionate.
Tuturor acestor “aleşi”ai noştri, tuturor acestor “inventatori” de “trai bun”, le dedic piesa lui Victor Socaciu, intitulată “Cântec pentru mama lor”, din care reproduc doar primele două versuri: “Buna ţară, rea croială / Mama ei de randuială!”
