Biserici şi castele vechi din Transilvania se prăbuşesc sub ochii indiferenţi ai autorităţilor. Pe zi ce trece se măreşte colecţia ultimelor mărturii vii ale unui patrimoniu bogat pe care România l-a avut cândva şi care este este pe cale să dispară. Arătăm nu doar locurile unde monumentele pier, dar şi cum în alte locuri din România ele au putut fi recuperate si restaurate. Prea putine însă…, atât de puţine!
Ridicate cu trudă cu multe sute de ani în urmă, numărul bisericilor din judeţul Bistriţa-Năsăud care au fost luate în seamă pentru restaurare este nesemnificativ. Celorlalte, deloc puţine la număr, timpul pare să le fi fost fatal. Este cazul bisericii evanghelice lutherane (săseşti) din Jelna sau a celei de la Vermeş (conform adevarul.ro).
Biserica evanghelică lutherană din Jelna a fost ridicată în 1482, pe-atunci fiind catolică, şi a fost pictată în al doilea deceniu al anilor 1500. În secolul XVI, o dată cu Reforma ajunsă în sânul comunităţilor săseşti din Transilvania, aceasta devine de confesiune protestantă, mai precis lutherană, ridicându-i-se între timp şi un turn din piatră, încă vizibil. Istoricii susţin că în 1455, în lăcaşul de cult se găseau relicve creştine, precum pământ de la Mormântul Sfânt din Ierusalim sau fragmente din veşmântul Sfintei Fecioare Maria, precum şi fragmente din coroana de spini a lui Iisus Christos. Acum toate acesta sunt istorie, biserica-monument fiind într-o stare jalnică.
Dormim cu banii în buzunar
Un colac de salvare a fost aruncat anul trecut când reprezentanţii Bisericii Evanghelice Lutherane de confesiune augustană din Bistriţa au vrut s-o dea în administrare Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, care mai apoi să o lase în grija Complexului Muzeal al judeţului, idee însă nematerializată potrivit lui Alexandru Gavrilaş, directorul instituţiei muzeale. El a subliniat că actualii administratori nu au cedat biserica şi nici n-au făcut nimic pentru a-i îmbunătăţi starea.
La fel stă situaţia şi în satul Vermeş, din comuna Lechinţa, unde ansamblul bisericii evanghelice (săseşti), format dintr-o biserică fortificată şi un turn clopotniţă, stă şi el să se prăbuşească în aşteptarea banilor de la Ministerul Culturii, care a aprobat finanţarea reabilitării încă de anul precedent. Biserica a fost ridicată de către saşii stabiliţi în Vermeş între 1571-1579 şi a fost declarată monument istoric încă din 1923. Aceasta a fost construită în stil renascentist la care i-au fost ataşate ulterior elemente arhitectonice din baroc. Edificiul a suferit mai multe modificări în 1775, precum şi în anii 1852 şi 1871, cu prilejul restaurărilor şui reparaţiilor făcute. Din anul 1944 nu se mai oficiază slujbe religioase în biserica evanghelică din Vermeş, doar uneori, ocazional. Potrivit directorului Direcţiei Judeţene de Culte şi Patrimoniu, Alexandru Uiuiu, biserica evanghelică din Vermeş are deja proiectul de restaurare gata, lucrările urmând să înceapă cel mai probabil anul acesta.
Multe din vechile castele ale grofilor bistriţeni stau să cadă
Aceeaşi soartă o au şi cele mai multe dintre cele 12 castele din judeţ, puţine fiind cele care au fost restaurate şi au primit altă funcţiune. Este cazul castelului de le Arcalia, care a aparţinut grofului Bethlen, care a fost înmormântat la câţiva kilometri depărtare în grotele de la Chiraleş. Aceasta este amplasat într-un parc dendrologic şi a fost renovat, fiind administrat în prezent de către Universitatea Babeş-Bolyai, care îl utilizează pentru conferinţe, tabere sau seminarii.
Acelaşi lucru se va întâmpla şi cu castelul Lazăr Imre din Sărata, care, la un pas de prăbuşire, a fost cumpărat de o companie italiană producătoare de mătase, care vrea să-l renoveze şi să deschidă acolo o sală de expoziţie pentru produsele sale, luând în calcul, de asemenea, şi ateliere de pictură sau sculptură sau concerte pentru publicul larg. Nu aceeaşi soartă o au fostele proprietăţi ale grofilor Bethlen sau Teleki de la Posmuş, Comlod sau Cristur Şieu care stau să se prăbuşească.
