Unul dintre cele mai spectaculoase monumente de arhitectură moldovenească este Biserica Arbore. Acest lăcaș de cult îmbină tradiția bizantină a lăcașurilor de cult cu influențele occidentale, filtrate de Polonia catolică. Ea a fost ridicată de hatmanul Luca Arbore, comandantul armatei Moldovei în timpul voievodului Ștefan cel Mare, declarat sfânt de către Biserica Ortodoxă Română. Din anul 1993, această biserică face parte din patrimoniul UNESCO.Ctitorul acestei biserici, Luca Arbore, făcea parte din înalta aristocrație a Moldovei. Tatăl său fusese comandantul Cetății Neamț. Din anul 1486, Luca Arbore a devenit comandantul garnizoanei din capitala Moldovei, Suceava, și unul dintre oamenii de încredere ai lui Ștefan cel Mare, apoi a primit rangul de hatman, adică de comandant al armatei principatului. El și-a păstrat poziția de comandant și sub domnia fiului lui Ștefan cel Mare, Bogdan cel Orb. Apoi, a devenit regent al Moldovei în prima perioadă a domniei nepotului lui Ștefan cel Mare, Ștefăniță Vodă. Mai târziu, însă, Ștefăniță Vodă l-a ucis pe Luca Arbore, împreună cu fiii acestuia, Toader și Nichita, pe care i-a acuzat de trădare. Amintirea acestora este păstrată de vechea biserică ridicată în satul Arbore. Inițial, a fost o întreagă reședință aristocratică, din care nu a mai rămas decât biserica. Aceasta a fost construită pe ruinele unui schit ortodox anterior. Lucrările de construire au început la 2 aprilie 1502 și s-au terminat pe 29 august 1502, un adevărat record pentru acele vremuri. Hramul bisericii este Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul. În timpul expediției sultanului otoman Soliman Magnificul în Moldova, împotriva domnitorului Petru Rareș, biserica a avut de suferit, astfel că, în anul 1541, sora lui Luca Arbore, cneaghina Ana, l-a plătit pe meșterul Dragosin, fiul preotului Coman, să refacă pictura.
Influențe diverse
Este vorba de un pictor laic, care s-a abătut de la hieratismul canonic al icoanelor bizantine, și a încorporat influențe renascetiste în pictura sa. De asemenea, el a pictat și exterior bisericii. Lăcașul de cult are formă dreptunghiulară în exterior și pseudotrilobată în interior, pentru că pereții naosului sub scobiți pe partea interioară. Materialul de construcție a fost piatrea brută pentru pereți și cărămida pentru bolți. Lungimea biericii este de 22 de metri, lățimea de 9,10 metri și înălțimea de 8,5 metri. Biserica nu are turle, ci un acoperiș cu patru ape. Sub acoperiș se află o cornișă de piatră cioplită, iar în peretele de vest a fost construită o nișă, ce reprezenta o inovație absolută în arhitectura moldovenească. Intrarea este amenajată în peretele sudic, printr-un portal gotic. Iluminatul este asigurat prin cinci fereste mici, cu ancadrament de piatră. Construcția include arce moldovenești, inspirate din cele gotice. Biserica îmbină armonios stilul gotic cu cel bizantin. Stilul de sinteză al bisericii este ilustrat și de iconografie, unde apar sfinți răsăriteni, precum Sfânta Macrina, și sfinți occidentali, precum Sfântul Cristofor. Ctitorul bisericii este înmormântat în biserică, sub un baldachin de piatră, asemănător celui din Catedrala Wawel din Cracovia, unde este înmormântat regele Cazimir al IV-lea al Poloniei.
