Fostul prim-ministru al Italiei, Silvio Berlusconi, a fost exclus din camera superioară a Legislativului de la Roma. El și-a pierdut mandatul de senator în condițiile în care a fost condamnat la un an de închisoare cu executare. Pentru că are peste 70 de ani, controversatul oligarh italian își va executa pedeapsa la domiciliu.”Fostul premier italian Silvio Berlusconi a fost demis din funcţia de senator, relatează Corriere della Sera.
Aceasta echivaleazǎ cu ieşirea sa din centrul scenei politice italiene. „Este o zi de doliu” a spus el înainte de vot. Aceastǎ excludere este ultimul episod dintr-un lung declin al acestui personaj care a dominat viaţa politicǎ italianǎ timp de 20 de ani. Analizǎm în continuare fenomenul berlusconismului.
In 1994, cînd s-a lansat cu aplomb în viaţa politicǎ, Silvio Berlusconi avea ambiţii mari. Nici mai mult şi nici mai puţin el se dorea un om politic revoluţionar, el se considera chiar un om providenţial pentru Italia, un model de reuşitǎ şi de iniţiativǎ. El voia sǎ-i transforme pe italieni, sǎ impunǎ alte mentalitǎţi, sǎ revoluţionze chiar capitalismul (cel puţin cel italian), sǎ impunǎ şi sǎ accelereze numeroase reforme.
Discursurile sale erau amplificate la nesfîrşit de imperiul sǎu mediatic, imaginea sa era omniprezentǎ şi în jurul sǎu pǎrea cǎ se învîrte întreaga galaxie italianǎ.
Cotidianul Le Figaro, care analizeazǎ „moştenirea berlusconismului” considerǎ însǎ cǎ nici una din cele 36 de mari reforme pe care le revendicǎ fondatorul partidului Forza Italia nu a modificat în adîncime arhitectura statului italian şi nu a deblocat economia italianǎ. Berlusconi lasǎ în urma sa o ţarǎ care îşi pierde competitivitatea: în ierarhia europeanǎ ea se situeazǎ pe locul zece la acest capitol, iar în cea mondialǎ pe locul al 44. Presiunea fiscalǎ asupra intreprinderilor este strivitoare, un million cinci sute de mii de tineri sunt la şomaj iar anul trecut au plecat sǎ caute de lucru în strǎinǎtate 79 000 de specialişti, oameni dispunînd deci de diplome importante. Italia este confruntatǎ cu o datorie publicǎ absolut colosalǎ, mai scrie Le Figaro, altfel spus datoria reprezintǎ 133,3 la sutǎ din produsul intern brut, ceea ce înseamnǎ 30 000 de euro pe cap de italian. In 1991, deci înainte de venirea lui Berlusconi la putere, aceastǎ datorie era de zece ori mai micǎ.
Printre marile sale erori comise pe plan politic se aflǎ, spun comentatorii avizaţi, legea electoralǎ din 2004 în virtutea cǎreia i se acordǎ în mod automat o „primǎ” de 150 de locuri formaţiunii care cîştigǎ scrutinul. Ceea ce a destabilizat sistemul reprezentativ parlamentar. El nu a reuşit nici sǎ reformeze sistemul judiciar, prins el însuşi în grave conflicte de interese”, potrivit www.rfi.ro.
