„Două tinere din Cluj, cu numele Şerban Agneta şi Ştefan Elisabeta, voiau cu orice preţ să se mărite, dar din nici o parte nu soseau logodnicii. Văzând că nu-i chip să mai ducă viaţa nemăritate, s-au gândit să-şi caute în vrăji, din care pricină nu se pot mărita şi unde se află viitorii lor bărbaţi.
În acest scop, s-au dus pe valea Chintăului, la o femeie cu numele Carolina Trif, care se ocupa cu vrăjitul. După ce i-au povestit vrăjitoarei motivul pentru care s-au dus la dânsa, femeia s-a apucat de vrăjit.
Mai întâiu, cărţile în cari ghicea trebuiau schimbate cu unele noi, cari costă 200 lei, bani pe cari fetele i-au plătit îndată. În cărţile cele noi s-a arăta că taina măritişului se află îngropată într-un mormânt care trebuie dezgropat. Pentru acest lucru are lipsă de 3000 lei. În mormânt, vrăjitoarea le-a spus fetelor că a aflat o hârtie pe care scria, că dacă fetele vor voi să se mărite, trebuie să taie nouă drumuri pe care umblă duhuri rele. Şi fiindcă dânsele nu au putut tăia drumurile duhurilor, au mai plătit vrăjitoarei 2500 lei, ca să se ducă dânsa să taie drumurile.
După tăierea drumurilor, fetele s-au dus la vrăjitoare să le spună numele bărbaţilor, dar aceasta a răspuns, că fiind vrăjite de altă vrăjitoare, nu le mai poate da nici un ajutor.
Fetele s-au plâns în cele din urmă la Poliţie”. [„Lumea şi Ţara”, Anul XV, nr.49, Cluj, 2 decembrie 1937].
