Iulius a realizat până acum 14 hectare de grădini, în Iași, Timișoara și Cluj-Napoca, care au devenit locuri preferate de comunități, pentru cadrul natural și pentru evenimentele pe care le găzduiesc. O astfel de grădină va fi integrate și în proiectul multifuncțional RIVUS, pe care Iulius îl are în dezvoltare la Cluj-Napoca.
În spatele acestor grădini stă o echipă dedicate, artizanul fiind peisagistul italian Ennio Fassolli. Povestea sa profesională a început în Italia, unde a avut șansa de a lucra pentru o companie de top în amenajări peisagistice. Printre proiectele-fanion ale sale se află realizarea parcului Palas din Iași, despre care a și povestit recent într-un interviu acordat Ziarului de Iași.
Pentru selecția plantelor, Ennio spune că se colaborează cu pepiniere italiene, fiecare specializată într-un anumit tip de plante: arbori de dimensiuni mari, conifere sau arbuști.
„Italia, de la nord la sud, oferă o varietate extraordinară de climate și soluri. Acest lucru ne permite să căutăm plantele cele mai potrivite pentru fiecare proiect, în funcție de nevoile lor specifice. Un exemplu concret? Azaleele. Acestea au nevoie de un sol acid și, din acest motiv, le achiziționăm dintr-o zonă precisă din nordul Italiei, unde cresc natural, sănătoase și viguroase”, detaliază peisagistul italian.
Parcul Palas, în ansamblul său, este un mozaic botanic: arţari janzi roşii, Azalee de dimensiuni mari, probabil unice în toată România, tei sculptați în forme geometrice, stejari cu formă definită, frasin giganți, și multe alte varietăți. Fie că sunt copaci sau arbuști mici, fiecare astfel de plantă are o poveste, o origine, un motiv. Un mix la fel de spectaculos va fi disponibil și în parcul din RIVUS, care va face accesibil malul Someșului și va lega întreaga zonă verde de parcurile deja existente în partea de nord a orașului.
Adevărate monumente vii: bonsai de 120-130 de ani, la Palas Iași
Unele dintre exemplarele din parc pot fi considerate adevărate monumente vii. Dintre toate, se remarcă „Big Bonsai”, care sunt plante rare, de dimensiuni mari, ce vin direct din Japonia. Spre deosebire de majoritatea speciilor, care provin din pepiniere italiene, acești bonsai reprezintă o bucată autentică de cultură orientală milenară. Vârsta estimată a acestor exemplare este de 120-130 de ani.
Alte „comori vegetale” cu care lucrează peisagistul italian sunt arbuștii de Taxus conici, ce au venerabila vârstă de 80-90 de ani, aduși din Toscana. Unele exemplare ating înălțimi impresionante de trei metri. De asemenea, Buxus-ul, adus din Toscana, ajung până la 2,5 metri.
Printre plantele care merită o mențiune specială se numără și citricele: lămâi, mandarine și Kumquat, toate originare din sudul Italiei. Sunt plante care nu aparțin climei locale, dar aduc cu ele atmosfera caldă a Mediteranei.
Fiind parcuri create de la zero, provocările sunt și de ordin tehnic, explică Ennio. Deoarece parcul se află deasupra unei structuri subterane, mai exact parcarea pe mai multe niveluri, realizarea implică găsirea de soluții mult mai complexe și, evident, mai costisitoare, dar care permit obținerea unui spațiu complet pietonal, lipsit de trafic. Totodată, este necesară o cantitatea mare de pământ, consolidat și tratat astfel încât să fie propice vieții plantelor.
Valoarea parcului nu poate fi măsurată doar în termeni economici, ci și în materie de timp.
Ennio explică faptul că „multe dintre plantele prezente aici au zeci, uneori peste un secol de viață. Acest lucru înseamnă că oricine traversează parcul astăzi se poate bucura de un peisaj matur, pe deplin dezvoltat, ceva ce în majoritatea cazurilor se atinge doar după lungi perioade de așteptare”. Alegerea unor exemplare atât de mature a oferit de la bun început un mediu bogat, umbros, articulat în volume și culori. Este un lucru care adesea trece neobservat, dar care face diferența reală între un spațiu verde „nou” și un parc viu, care pare să fi fost acolo dintotdeauna.
