Apocalipsa pensiilor

De Alexandru Aniței, Clubul Libertății

Dacă ai până în 55 de ani, nu vei mai apuca pensia de la stat. Dacă ai peste, vei rămâne fără pensie taman atunci când bătrâneţea te va împiedica să mai ai alt venit alternativ. Pensiile de stat vor dispărea în următorii câţiva ani. În maxim 15 ani statul român ori va intra în faliment, ori va renunţa la sistemul de pensii actual.În fiecare an deficitul bugetului de pensii este de aproximativ 3 miliarde de Euro şi tendinţa este crescătoare.

Care sunt cauzele?

1. Pensionarea anticipată
Atât în Germania, cât şi în România, vârstă legală de pensionare este de 65 de ani. În Germania, vârsta medie reală de pensionare este de 63 de ani. În România vârsta medie de pensionare este de doar 55 de ani!!! Motivele sunt multiple: pensionările în masă din anii ’90, pensiile speciale de la Armată şi Interne.

2. Pensionarea pe caz de boală şi handicap
Nu ştiu dacă ştiaţi, dar România este o ţară plină de handicapaţi şi bolnăvicioşi. Statisticile arată că România are de cinci ori mai mulţi pensionari, bolnavi şi handicapaţi decât media europeană. Chiar aşa să fie oare?

3. Îmbătrînirea populaţiei
Românii trăiesc în medie cu 10 ani mai mult decât acum 30 de ani. Vârsta de pensionare oficială a crescut doar cu 2 ani. Diferenţa îngroaşă rândurile tot mai aglomerate ale pensionarilor. Şi trendul este în creştere.

4. Emigrarea masivă
Peste 5 milioane de români au plecat din România. Şi nu au plecat pensionarii sau asistaţii social, ci tocmai cei mai buni profesionişti, cei mai vrednici şi mai apţi de muncă cetățeni. Acum ei cotizează la sistemele de pensii de prin Italia, Spania şi Germania.

5. Distrugerea sistemului de învăţământ
Sistemul de învăţământ are rolul de a pregăti viitorii angajaţi pentru a obţine un loc de muncă cât mai bine plătit. După 25 de ani de distrugere sistematică, învăţământul românesc furnizează foarte multe rebuturi umane. Acei 50% care nu au trecut bacalaureatul, după 12 ani de investiţii în ei, sutele de mii de studenţi de la facultăţi inutile, toţi aceştia vor îngroşa numărul asistaţilor social şi, dacă vor avea vreodată un job, cotizaţiile lor nu vor putea susţine cei 1,1 pensionari – ce le revin.

Patru din cinci motive sunt specifice României

România este singura ţară din Uniunea Europeană în care numărul pensionarilor a depăşit deja numărul angajaţilor. De aceea România va fi prima ţară care va trebui să se confrunte cu colapsul sistemului de pensii de stat.

În ultimii 7 ani datoria publică a crescut de la 17 miliarde de Euro, la 60 de miliarde de Euro. Din aceşti bani nu s-au făcut nici un fel de investiţii, nu s-a construit nimic. Ei au fost folosiţi doar pentru a cumpăra „pacea socială”, pentru a acoperi găurile din buget şi găurile din economia controlată de stat. Toate aceste găuri încă există şi nu se vede nici o voinţă politică de a le închide permanent.

În acest ritm, în aproximativ 15 ani, sistemul va intra în colaps. În acest caz, ori nu va mai plăti pensiile deloc, ori va porni tiparniţa de bani, caz în care pensiile plătite nu mai vor valora nimic.

Există soluţii? Sigur că da, pensiile private

Pe termen lung există numai o singură soluţie: pensiile private. Fiecare este responsabil pentru asigurarea veniturilor proprii la pensie. Statul s-a dovedit a fi prea prost gospodar pentru a gestiona acest lucru – critic pentru noi toţi.

Ce înseamnă pensiile private? Economisire pe termen lung, cu randamente ridicate, prin fonduri de investiţii private. La pensionare, nu numai că păstrezi întreaga sumă, dar profitul generat de investiţii permite o viaţă confortabilă, cu mult peste nivelul asigurat de pensia mizeră de la stat. Iată câteva calcule – cam ce ar însemna o pensie privată dacă am plasa cele 25% pe care le cotizăm spre pensia de stat, în fonduri de pensii private:

Salariu mediu brut: 3000 RON / lună x 12 luni = 36.000 lei / an

Cotizaţie pt. pensie: 36.000 lei x 25% = 9.000 lei (da, atât scoateţi din buzunar pentru pensia „mică, dar sigură”).

Dacă varianta pensiilor private este superioară celor de stat, oare de ce politicienii nu trec de la pensiile de stat la cele private? Iată 4 motive:

Nu au curajul să admită că pensiile de stat sunt de fapt o schemă-piramidă falimentară. Întocmai precum atunci când s-a prăbuşit Caritas-ul, în anii ’90, aşa şi acum, „managerii” colosalei scheme piramidale pe care noi o numim, cu pompă, „pensii de stat” – nu vor admite falimentul, nici măcar în ultimul ceas. Aşa că tac din gură şi nu zic nimic. Fără să realizeze că şi ei pot fi milionari la privat.
Pensionarii „mai speciali” decât cei de rând. Pensii anticipate, pensii pe caz de boală, pensii pentru risc mare de pericol, pensii pentru diverse categorii sociale. Sistemul de pensii de stat este plin de astfel de pensionari „speciali”, care beneficiază de mult mai mulţi bani decât cotizează – în detrimentul celorlalţi. Astfel, aceştia se transformă în masă de manevră, care iese imediat în stradă, atunci când îşi văd periclitate „drepturile”. Fără să realizeze că şi ei pot fi milionari la privat.
Sistemul nu se lasă învins. Banii de pensii, până când ajung la beneficiari, trec printr-o grămadă de mâini. De la agenţii fiscali care îi încasează, până la Poşta care îi livrează, în acest sistem lucrează zeci de mii de angajaţi, toţi la stat, care într-un sistem de pensii privat ar rămâne fără obiectul muncii. Tuturor acestor oameni evident le este mai aproape binele personal decât binele pensionarilor. Aşa că fac tot posibilul să discrediteze toate alternativele private. Fără să realizeze că şi ei pot fi milionari la privat.
Sunt incapabili să gestioneze perioada de tranziţie. Fiind vorba de o schemă piramidală aproape de sfârşit, este logic că banii datoraţi celor care încă nu au ieşit la pensie nu au de unde să vină decât tot din datorii externe, impozitare suplimentară, privatizări accelerate – sau va trebui ca aceste pensii să fie pur şi simplu anulate. Oricum ai alege, cineva tot pierde. Soluţia corectă, probabil, va combina toate variantele posibile, pentru a dispersa povara fiscală. Aceasta necesită mult curaj politic şi mult efort, combinat cu multă inteligenţă politică. Ori aşa ceva nu prea am văzut pe la politicienii autohtoni. Soluţiile însă există şi economişti precum Bogdan Glăvan sau Radu Nechita vorbesc de ele de ani de zile şi avertizează asupra pericolului iminent. Dar oamenii se tem de această perioadă de tranziţie şi preferă să-şi încaseze pensia „mică, dar sigură”, de la stat. Fără să realizeze că şi ei pot fi milionari la privat.
Concluzie: În 2050 va fi România plină de cerşetori sau de milionari?

Totul depinde de ceea ce cerem de la politicieni. Vrem să aşteptăm până când sistemul dă faliment şi pensiile se vor evapora complet, sau facem ceva înainte de asta? Politicienii şi sistemul nu se vor reforma de la sine. Nu au de ce, nu au cum, decât împinşi, cu forţa, de la spate. Organizaţi-vă în grupuri de acţiune, faceţi petiţii şi demonstraţii, vorbiţi şi convingeţi cât mai mulţi oameni de această problemă. Votaţi politicieni care promit să rezolve problema asta ACUM şi nu peste 15 ani şi staţi pe capul lor. Atunci poate vă veţi bucura, ca seniori, de vacanţe prin ţări exotice și nu de cei doi lei din bolul de cerşit.

Related posts

Leave a Comment