Album: Muse – The Resistance

Noul album Muse, The Resistance, abia ce a fost lansat si a feliat lumea in doua. Pe o parte stau cei care se declara dezamagiti de prestatia celor trei englezi, altii care sunt inca surprinsi de ce aud pe album. Si mai sunt si cei care nu vor sau nu stiu de Muse, iar The Resistance nu le spune nimic.Matt Bellamy, Chris Wolstenhome and Dominic Howard schimba putin regulile jocului. The Resistance este altfel si asta ar trebui sa fie un lucru bun. Muzica unei trupe ar trebui sa evolueze, iar asta se intampla si cu Muse. Pastreza directia stabilita prin Origins of Symetry si Absolution, dar se joaca cu stilurile si mai arunca un R&B si synth-pop, pe langa progressive rock si electronica. E ca un soundtrack de film, perfect pus la punct si menit sa te treaca printr-un spectru larg de emotii.

The Resistance incepe in forta cu Uprising, fara un intro melodic care sa te separe lent de lume, ci care isi declara intentiile de la inceput They will not force us/ They will stop degrading us/They will not control us/We will be victorious in riffuri de chitara si batai de toba alerte. Bellamy pare a orchestra un razboi pe parcursul albumului, impotriva cui nu este cert, dar asta nu-l opreste pe Guiding Light sa indemne populatia la trezire, la rebeliune si pe United States of Eurasia sa anunte cu tarie ca there can be only one.



Surprize audio primim pe Undisclosed Desires, unde vocea lui Bellamy este prelucrata si are un feeling de R&B, pe I belong to you (Mon Coeur s’ouvre a ta Voix), cantata partial in franceza, si in ritmurile orientale de pe United States of Eurasia. Plus orga de la inceputul melodiei Unnatural selection. Toate aceste experimente muzicale surprind si nu apuci sa te bucuri bine de riffurile puternice, ca urmatoarea melodie este mult mai lenta, sau invers, esti ca intr-un labirint si fiecare alee te duce pe un drum complet diferit de cel pe care l-ai parasit.

Si da, se simt influentele Queen pe Resistance, mai ales la refrenul coral, si U2 pe Guiding Light, unde vocea lui Bellamy seamana foarte mult cu a lui Bono, incat ai fi tentat sa suspectezi o colaborare.

Finalul, Exogenesis, este unul instrumental unde pianul isi face de cap, spart in trei cantece, Symphony Part I (Overture), Symphony Part II (Cross Pollination) si Symphony Part III (Redemption), ce nu si-a mai gasit loc pe antecedentul album Black Holes and Revelations, dar care te lasa nauc si dornic de o noua ascultare.

The Resistance este un album bun, dar poate toata joaca cu stilurile si instrumentele dezamagesc multi fani Muse, care se asteptau la un album mai curat, mai liniar.

Tracklist:

1. Uprising
2. Resistance
3. Undisclosed Desires
4. United States of Eurasia (+Collateral Damage)
5. Guiding Light
6. Unnatural Selection
7. MK Ultra
8. I Belong to You (+Mon Cœur S’ouvre à ta Voix)
9. Exogenesis : Symphony Part I (Overture)
10. Exogenesis : Symphony Part II (Cross Pollination)
11. Exogenesis : Symphony Part III (Redemption)