Maestrul Ion Lucian, directorul Teatrului Excelsior, azi, obligat de statul român, să aleagă între o pensie modică şi veniturile de la teatru, care nu depăşesc nici ele trei mii de lei.A dăruit teatrului aproape 70 de ani din viaţă, a jucat pe cele mai importante scene naţionale şi a fost medaliat, în Franţa, cu Ordinul Legiunii de Onoare pentru activitatea artistică. Vorbim despre maestrul Ion Lucian, directorul Teatrului Excelsior care este obligat de statul român, să aleagă între o pensie modică şi veniturile de la teatru, care nu depăşesc nici ele trei mii de lei.
A fost sedus de teatru în 1940. De atunci, cu fiecare piesă şi rol jucat, cu fiecare personaj, şi-a încântat, la rândul său, spectatorii. După aproape şapte decenii de activitate maestrul Ion Lucian a fost obligat să renunţe la pensie.
„Consider că acest şantaj, pentru că nu pot să-l numesc altfel, este total nedrept, este un act samavolnic, făcut la nervi, fără a se gândi că nu este o măsură economică ci este pus şi simplu un jaf”, şi-a arătat nemulţumirea directorul Teatrului Excelsilor, Ion Lucian.
Soţia actorului trăieşte aceeaşi poveste. Şi ea a fost obligată să aleagă între pensie şi salariul de la Excelsior.
Pe vremuri, oamenii de artă erau apreciaţi, ce este foarte trist este că nu mai sunt deloc, acum sunt trataţi ca nişte gunoaie. Eu am aşteptat un an şi jumătate să-mi vină şi mie pensia şi când mi-a venit, în octombri 2009, în decembrie a venit asta”, a spus Paula Lucian, actriţă la Teatru Excelsior.
„Într-un fel sunt mândru că am fost aruncat în pauperitate întrucât întreg poporul a fost obligat să accepte o stare de pauperizare. Totul îmi reflectă o stare de popor adus în pragul sărăciei, o situaţie nu ridicolă, de filmele de comedie, ei i s-a oprit pensia pentru că are cu 50 de lei mai mult decât marele cuantum descoperit de Boc”, a mai adăugat Ion Lucian.
Maestrul Ion Lucian ia în calcul varianta de a da în judecată Guvernul, chiar şi la instanţele internaţionale. Spune însă că şi dacă ar câştiga, ar rămâne cu regretul că statul român nu a fost în stare să preţuiască aşa cum trebuie oamenii de valoare.
