Criza economică pare să se apropie de sfârşit. Există domenii care au început să simtă acest lucru. Nu este meritul Guvernului, ci este legat de conjunctura care a făcut ca efectele marii recesiuni economice să fie din ce în ce mai atenuate în statele din Vestul Europei.Aşa că România, cu întârzierile de rigoare, se pregăteşte să urmeze această tendinţă. Cel mai bine se simte sectorul privat. Este vorba de acele domenii unde proprietarii afacerilor au realizat investiţii serioase şi cu cap. De pildă, domeniul auto, unde Dacia a profitat de oportunitatea oferită de criză pentru a câştiga cote de piaţă. În momentul de faţă, marca românească deţine 1,8 la sută din piaţa europeană de automobile. Pare o cifră modestă, dar, prin comparaţie cu declinul altor mărci, Dacia cunoaşte un dinamism neanticipat de cei care râdeau de performanţele mai modeste ale maşinii româneşti, în comparaţie cu automobilele germane, de pildă. Iar faptul că vânzările Dacia sunt realizate tot mai mult în străinătate arată că percepţia europenilor în legătură cu produsele realizate în România este pe cale să se schimbe.
Un alt domeniu în care efectele crizei încep să se atenueze este industria tehnologiei informaţiei. Informaticienii români şi produsele lor software sunt tot mai apreciaţi la nivel global.
În comparaţie, domeniile care nu au fost restructurate la timp merg din ce în ce mai prost. Compania CFR este un exemplu în acest sens. Compania cu pricina nu are cum să performeze câte vreme este incredibil de prost condusă. Iar managementul slab face ca, în sistemul de transport, CFR să aibă costuri foarte mari. Este inadmisibil ca un bilet de avion să coste mai puţin decât unul de tren. De asemenea, este inadmisibil ca CFR să nu exploateze oportunitatea oferite de parcuri industriale precum cel de la Jucu şi să nu ofere trenuri pentru o navetă în condiţii decente a celor care lucrează acolo. În zona Parisului, există acele RER-uri, trenuri regionale, care unt foarte profitabile. Tot managementul prost este explicaţia pentru care companiile private de transport fac profit acolo unde compania de stat a abandonat rute considerate nerentabile. Concedierile din CFR sunt, de fapt, preţul plătit pentru incompetenţa directorilor. Poate că lucrurile ar merge mai bine, dacă directorii companiei de stat nu ar fi măturaţi de fiecare dată când vine un nou val politic. Exemplul Romtelecom, care s-a transformat dintr-un colos prost administrat de către stat într-o companie modernă cu un management de tip occidental este cel mai bun model pentru CFR. Nu am scris cuvântul privatizare, pentru că secretul succesului nu este reprezentat de titularul dreptului de proprietate asupra acţiunilor, ci în tipul de management aplicat.
