Mai vor ideologii Kremlinului să distrugă Ucraina după „prezidenţiale”?!

S-au finalzat şi alegerile prezidenţiale din Ucraina şi deja ştim cine este noul preşedinte al acsetui stat din proximitate. Se pare că învingător a ieşit Victor Ianukovici. Nu vom staţiona asupra descrierii acesui scrutin destul de angajat dintre principalii contracandidaţi care au avut piarişti americani. Iulia Timoşenco a fost asistată de cei din echipa lui Obama, iar Victor Ianukovici pe cei ai lui McKain.Am auzit voci avizate care susţin că Rusia are un plan de decimare a statului ucrainean. Iar acesta ar putea fi aplicat imediat după alegerile prezidenţiale din Ucraina. Ipoteza scindării statului ucrainean, nu e de ieri sau astăzi, aceasta a luat avânt acum câteva luni când revista italiană de Limes a publicat un scenariu prin care Ucraina s-ar putea descompune în trei părţi. Voci care au luat o poziţie privind scenariul unui război ruso-ucrainean au reverberat şi din România. Astfel fostul premier al Republici Moldova, unul din experţii români pe spaţiul estic Mircea Druc a pledat ca România să se afle de partea Rusiei în cazul în care ar izbucni un război ruso-ucrainean în Crimeia(ref.Komsomolskaya Parvda v Moldove sau www.omg.md ). Iar pericolul iminent rusesc a fost exploatat la maximum de către unii concurenţi electorali în scrutinul prezidenţial ucrainean. Iar noua doctrină militară rusă scoasă la orizont nu poate decât să îngrijoreze statul ucrainean. Faptul că Rusia vrea să nimicească statul ucrainean s-a dat în urma unui manifest rusesc care are titulatura „Despre pericolul de destrămare a Rusiei”. Şi experţii ucrainean au dat verdictul: angajaţii Kremlinului Gleb Pavlovschi şi Mihai Leontiev, comentatorii politici cei mai redutabili ruşi, au primit misiunea să „îngropae Ucraina”. Arma ideologică principală a mesajului rusesc, despre care ne vorbeşte Victor Timoşenko, adeptul şcolii filosofice de la Lvov, s-ar afla într-o frază din manifetul publicat de „Russkii jurnal”(Jurnalul rusesc) şi ar însemna următoarele: „putem oare să ne ghidăm de pricnipiul de drept de păstrare a unităţii teritoriale a unui stat care nu s-a realizat– failed states – în raport cu Ucraina? Prietenii noştri ruşi fără drept de apel afirmă: «Nu este nevoie ca comunitatea mondială să lupte pentru unitatea teritorială a statului ucrainean». Adică să permită Rusiei să decimeze Ucraina în bucăţi”(http://www.unian.net/rus/news/news-359779.html).

„Balcanizarea Ucrainei”- un proiect real?
Şi comentariile ucrainene ne relevă că Rusia lui Putin mizează pe balcanizarea Ucrainei. Fie că Ucraina ar urmă să fie sfâşiată în două, trei sau chiar şase părţi teritoriale. Deja ne-am obişnuit cu sugestia mai multor experţi ucraineni care afirmă că premierul rus Vladimir Putin i-a pus gând rău Ucrainei, astfel încât laboratoarele ruseşti ar avea un plan de balcanizare a Ucrainei.
„Multe arată astăzi că premierul rus Vladimir Putin mizează pe o variantă aşa zisă de balcanizare a Ucrainei, adică destrămarea ţării. În acest caz Rusia, probabil, va lua partea estică a Ucrainei şi Crimeia”, afirmă şi expertul politic al Institutului de cooperare euroatlantică de la Kiev Vladimir Gorbaci în interviul acordat publicaţiei Gazeta Wyborcza.
„Statul nostru devine din ce în ce mai mult disfuncţional, începând cu politicienii care se duşmănesc şi terminând cu birocraţii corupţi. Eu nu spun că varianta aceasta, de detrămare a a statului este foarte real, dar ameninţarea există”, a declarat Gorbaci. „Ucraina pentru Putin este o parte a unui mozaic comun, în care el îşi desfăşoară războiul său cu Occidentul. Posibilitatea de neadmitere a aderării Ucrainei în NATO ruşii o mai consideră ca o luptă pentru teritoriu.
În acelaşi timp Moscova vede Ucraina ca un factor uman care ar putea fi folosit în dauna sporirii indicelui demografic chinez care deja se dezvoltă plenar în Extremul Orient, dar şi faţă de musulmani, care constituie din ce în ce un procent mai avansat al cetăţenilor Rusiei. De aceea mulţi ucraineni, care se strămută cu locul de muncă pentru a-şi câştiga o bucată de pâine, sunt bine primiţi acolo”. Fiind întrebat, dacă ucrainenii ar dori să aibă un lider ca Putin, Gorbaci a menţionat: „Ceea ce nu este, nu este. Ucrainenii îl preţuiesc pe Putin de la distanţă, pentru ei acesta reprezintă o iluzie sentimentală, dar ei nu şi-ar dori să fie sub puterea lui. Versiunea democraţiei după Putin, deocamdată ea absolut nu îi încurcă pe ucraineni, dar în realitate aceasta deja a început să-i preseze. Ucrainenii tradiţional sunt foarte legaţi de liberatate”.
Prin urmare descoperim că ideologii Kremlinului au iniţiat un război total (politic, economic, informaţional, religios) contra Ucrainei, iar lozinca de distrugere a statului ucrainean este una reală, încât ar fi fost mobilizată întreaga clasă politică rusească ca să poarte o luptă antiucraineană. Astfel încât Mihail Leontiev, un apropiat al Kremlinului, este luat ca exemplu de ideolog al strategiei ruseşti, iar acesta ar fi subliniat în atitudinea sa auntiucraineană astfel: „Rusia este interesată în aceea ca Ucraina ca proiect să înceteze să mai existe, întrucât proiectul Ucraina este un proiect, turnat special contra Rusiei”.
Iar în acelaşi context, Grigorii Prepeliţa, rectorul Institutului de Politică Externă a Academiei diplomatice a MAE-ului ucrainean, adeptul lui Iuşcenco, consideră că în Crimeia ar putea să apară o nouă formaţiune statală de tipul Crainei Sârbeşti. Iată ce remarcă acesta: „Distribuirea în masă a „ legitimaţiei de rus” poate să se închei prin formarea pe teritoriul insular a unui stat rusesc”, a declarat pentru publicaţia „Flot 2017” Grigorii Prepeliţa. Potrivit acestuia, fenomenul de distribuire a „legitimaţiei de rus” constituie o activitate subversivă şi înseamnă punerea unei prime petre în fundamentul creării în Crimeia a unui al doilea stat rusesc de tipul Crainei Sârbeşti ce ar urma să se unească cu Rusia( ref.17.11.2009 http://www.regnum.ru/news/1225769.html).

Ucraina versus sau plus Rusia
Ucraina se identifică drept o ţară europeană. Iar în ultima perioadă îşi arcuia accente euroatlantice. Aceasta este datorită istoriei sale, poziţiei sale geografice, apartenenţei la tradiţia culturală a civilizaţiei europene, a componentei demografice, posibilităţilor economice legate de ţările Europei. Dificultaţile actuale geopolitice intervin ca urmare a faptului că nu a ieşit din zona de influienţă a planurilor euroasiatice şi nu şi-a găsit încă un loc în spaţiul geopolitic european. Politica externă a Ucrainei la începutul declarării independenţei a fost condiţionată de balansarea între interesele Rusiei şi a Occidentului, care duce de multe ori la situaţii complicate. Aceasta s-a menţinut şi în ultimii ani chiar dacă accentele diplomaţiei ucrainene erau plasate pe vectorul european şi euroatlantic.
Rusia este partenerul economic principal al Ucrainei, pentru că mărfurile ucrainene au desfacere pe piaţa rusească şi cea din CSI, pe care n-o are pe piaţa din Vest. Numai cu participarea Rusiei este posibilă reconstruirea complexului militar-industrial, şi realizarea sa pe piaţa mondială de armament şi a tehnicii înalte. Resursele slabe energetice ale Ucrainei fac ca Rusia să rămână încă furnizorul principal de gaze şi petrol pe piaţa ucraineană. Iar cultural ambele state slave au aceleaşi rădăcini, mitul „Rusiei Kievene” fiind luat ca model al primordialismului imperial rus.
La începutul anilor’90, ruşii formau 22% din vorbitorii de limbă rusă şi 31 din populaţia Ucrainei. Majoritatea elevilor din şcoli învăţau limba rusă. Astăzi minoritatea rusă din Ucraina constituie 22% din populaţie. Crimeia este majoritar rusă şi a fost parte a Federaţiei Ruse până în 1954 , când Hruşciov a transferat-o Ucrainei. Diferenţele între Estul şi Vestul Ucrainei se manifestă în atitudinea locuitorilor . De exemplu: la sfârşitul anului 1992 -1/3 din ruşii Vestului Ucrainei, în comparaţie cu numai 10% din Kiev, afirmau că suferă din pricina animozităţii anti-ruse. Dacă analizăm poziţia geografică cât şi potenţialul uman şi economic al Ucrainei vedem că i se pot fi atribui criterii de determinare a unei puteri geografice. Ucraina are o arie totală de 603,700 km² şi o populaţie de 52 milioane de persoane (73%-ucraineni/22%-ruşi). Este comparată adeseori cu Franţa, care are o suprafaţă geografică totală de 547,030 km² şi o populaţie de 60,9 mln. După dimensiuni Ucraina este considerat a fi al doilea stat din Europa, iar după populaţie- al şaselea. Pentru comparaţie se poate lua ca exemplu Belorusia care are o arie geografică de trei ori mai mică şi o populaţie de cinci ori mai mică. Armenia dispune de un teritoriu de 20 de ori mai mic ca al Ucrainei, de altfel ca şi la populaţie. Ca putere militară Ucraina de asemenea este al doilea stat din regiune, după Rusia, şi este considerată a fi o putere regională.

În loc de concluzii
De fapt problema Crimeii dupa semnarea şi ratificarea tratatului ruso-ucrainean rămas în vigoare îşi pierde rostul de soluţionare prin forţă şi o presiune politică asupra Ucrainei(art.3, 4 pun punct pe această problemă), iar disputele teritoriale pot limita Ucraina în realizarea cursului de integrare în structurile euroatlantice. Cum la cârma Ucrainei a ajuns un personaj politic considerat pro-rus, se pare că Ucraina şi Rusia îşi vor continua angajamentul, luat pe timpul lui Kucima, de colaborare pe cale paşnică şi nu prin forţă sau prin ameninţarea prin forţă. Trebuie să recunoaştem că flota maritimă rusă de la Marea Neagră nu a căpătat vreodată un rol de sine stătător în dezvoltarea relaţiilor politico-militare dintre Ucraina şi Rusia. Iar acestea vor continua să fie un punct cheie în raporturile ruso-ucrainene. Chiar dacă aceasta din totdeauna a fost argumentul de forţă în rezolvarea disputelor teritoriale pentru Crimeea.
Este curios care vor fi noile accente ruso-ucrainene în noua configuraţie politică de la Kiev, când politicianul Victor Ianukovici a învins în acest scrutin. Mai sunt viabile strategiile de „balcanizare” a statului ucrainean?