Monseniorul Călin Bot, până de curând vicar general al Eparhiei Greco-catolice de Cluj-Gherla a fost numit episcop auxiliar al Eparhiei de Lugoj și ca episcop titular de Abritto. El a avut amabilitatea de a acorda un interviu pentru revista Raiul Copiilor, editată copiii din Parohia Andrei Mureșanu din Cluj-Napoca. Interviul a fost realizat de Petra Crișan, în vârstă de 10 ani.
Reporter: De ce ați ales preoția?
Mons. Călin Bot: Înainte de a vorbim despre vocația preoțească trebuie luat în considerare că, fundamental, este vorba despre o lucrare tainică a lui Dumnezeu. Nu vom putea înțelege totul cu rațiunea, vocația este un domeniu rezervat inimii și experienței personale întrucât, aici este vorba despre iubire, despre iubirea lui Dumnezeu revărsată în viețile și inimile noastre.
Trebuie să precizez că, în conformitate cu ceea ce Isus le-a spus ucenicilor: «Nu voi m-ați ales pe mine, ci Eu v-am ales pe voi.» (Ioan 15,16), drumul spre preoție presupune o alegere și o chemare din partea lui Dumnezeu. De fapt, ceea ce se spune și am experimentat, e că vocația la preoție este ”întâlnirea două libertăți”, libertatea lui Dumnezeu de a alege și libertatea omului de a alege și el, poate mai degrabă de a răspunde la alegerea pe care prioritar a făcut-o Domnul.
Desigur, drumul meu spre preoție a început într-o familie creștin-practicantă. Am avut acest noroc și har. Când Dumnezeu ”țese” lucrarea sa o face pe ”o pânză” existentă. Părinții mi-au transmis prețioase valori religioase și creștine. Tata a pus bazele și mama mi-a sugerat: ”Ar fi bine să alegi calea preoției.” Primul meu răspuns a fost un ”nu” motivat, însă sugestia mamei a lucrat în mine lent și, se pare, eficient.
În tinerețe am avut semne și experiențe care au jalonat drumul meu spre preoție și acum pot vedea un fir roșu al acestora. De aceea pot spune, copleșit de recunoștință, că Dumnezeu mi-a călăuzit pașii, protejându-mă de rău, scoțându-mi în cale oameni care m-au sfătuit și ajutat, – cel mai adesea fără să știe că au un rol providențial – și astfel am ajuns la Seminarul Teologic unde m-am pregătit în vederea preoției.
Iată una dintre aceste experiențe care m-au marcat. Să fi avut în jur de 5 ani. La sfârșitul unui slujbe mi s-a permis să privesc pentru câteva momente prin ușa diaconală din dreapta iconostasului în interiorul sfântului altar al bisericii din localitatea natală. Acea imagine a sfintei mese, a tabernacolului aurit și a celorlalte obiecte liturgice, pentru mine a fost imaginea raiului. Acolo sălășluia Dumnezeu.
Reporter: Ce înseamnă pentru dvs. Ieslea din Betleem?
Mons. Călin Bot: Ieslea din Betleem este locul unde Isus, Fiul celui Preaînalt a fost așezat de Mama sa Maria după naștere. Acest fapt istoric și acest gest îmi spune că Dumnezeu, pentru a veni între noi, în lumea noastră și pentru a ne mântui, nu dorește și nu folosește un context modificat pentru a se potrivi slavei sale Divine, El folosește contextul natural și cultural al epocii și al țării în care s-a născut.
Din aceasta învățăm să fim modești și smeriți, mulțumiți cu ceea ce ne dăruiește Dumnezeu, dar mai ales înțelegem că așa se comportă iubirea, cel care iubește nu este mofturos ci se adaptează la contextul celor pe care îi iubește.
Propriu-zis ieslea din Betleem nu știu dacă s-a păstrat, dar a rămas prin tradiție grota în care s-a născut Isus Hristos. Este un loc de pelerinaj, sfințit de prezența lui Isus și a sfintei familiei, un loc pe care îl prețuim întrucât acolo ”cerul a atins pământul”, acolo a avut loc maximul apropieri lui Dumnezeu de noi, acolo s-a concretizat istoric și material ce spune sfântul Ioan evanghelistul: «Atât de mult a iubit Dumnezeu [Tatăl] lumea, încât pe unicul său Fiu l-a dat, pentru ca nici unul dintre cei ce cred în El să nu piară ci să aibă viață veșnică.» (cf. Ioan 3,16).
Reporter: Ce masaj transmiteți copiilor din Parohia „Andrei Mureșanu” din Cluj-Napoca?
Mons. Călin Bot: Dragi copii, continuați să frecventați consecvent programele care vi se oferă în parohie, în primul rând sfânta liturghie și sfintele taine, cateheza, programele cultural-artistice și educative, și pelerinajele.
Maturizați-vă frumos ca oameni și creștini. Parohia vă oferă hrană sufletească, educație și susținere bună. Rămâneți integrați în biserică pe tot parcursul vieții, faceți parte din ea, sunteți biserica, sprijiniți-o. Legați prietenii care să vă susțină, în care să vă dezvoltați și să creșteți frumos. Acordați spațiu descoperirii și urmării vocației voastre umane și creștine. Așa vă veți realiza. Încercați să întemeiați la rândul vostru familii pe valori stabile. Aceste valori se cultivă în parohie.
În procesul și căutarea preoților de a adapta modul în care să vă transmită conținutul credinței și valorile creștine ”pe limba voastră”, în cultura în care trăim, vă leg de suflet să prețuiți Biserica Greco-Catolică, cu istoria ei, cu prețiosul său rit – tezaur de descoperit, aprofundat și valorificat – și cu tot ceea ce înseamnă biserică: frații creștini cu valorile și nevoile lor și cu ierarhia, preoți și episcop.
Bucurați-vă de ceea ce vă oferă contextul în care trăiți, unul de pace, securitate și bunăstare. Bucurați-vă împreună cu familiile voastre, cu prietenii, cu comunitatea. Bucurați-vă de faptul că îl cunoașteți pe Dumnezeu și pe Isus Fiul Său. Bucurați-vă de prietenia cu Isus. Cultivați-o prin a-L cunoaște bine, a-i vorbi în rugăciune și a-i percepe și asculta glasul. Astfel veți crește frumos.
CItește AICI când și unde va fi hirotonit episcop auxiliar Călin Bot.
