de Marco Romario Pop
Astăzi, când România e impărţită în două tabere, când ţara pare un câmp de bătălie care găzduieşte un război civil între două tabere cu oameni care se acuză reciproc de o toleranţă scăzută la manipulare, apare pe scenă George Cristian Maior, actualul ambasador al României în SUA. Profund afectat de scrisoarea domnului Rudolph Giuliani, un apropiat al preşedintelui Donald Trump, adresată preşedintelui Klaus Iohannis, Maior sugerează că totul a fost pus la cale de actuala putere aflată la guvernare iar ca declaraţia de onorabil ambasador în SUA să nu fie lăsată oricum, mai adaugă o scurtă caracterizare a domnului Giuliani, care pare a fi un simplu cetăţean care îsi dă cu părerea fără a fi întrebat de cineva.
Ceea ce nu conştientizează domnul Maior sau nu doreşte să conştientizeze este faptul că noua administraţie de la Washington nu-l doreşte sub nici o formă, chiar dacă dumnealui încearcă din răsputeri să beneficieze de o imagine de copil dorit, în rândul cetăţenilor români. Obsedat să amintească în orice interviu că e un bun ambasador, apreciat de alţi lideri internaţionali, atât Administraţia Trump cât şi actuala putere aflată la guvernare în România, nu uită activitatea prestată de domnul Maior la SRI în funcţia de director. Fiind semnatarul celui mai nociv protocol secret, acesta reprezintă un puternic stâlp al “statului paralel”, care colaborează de minune cu “deep-state-ul” din SUA, inamicul principal al lui Donald Trump.
Dacă domnul Maior n-a lipsit de la masa negocierilor atunci când s-au “stabilit“ preşedinţii României, Prim-miniştrii sau şefii de Parchete, acesta pare să fi absentat când “deep-state-ul” unor interese străine au pus mâna pe resursele româneşti. Că a absentat, e doar o supoziţie deşi sunt mari semne de întrebare dacă nu cumva chiar domnul Maior să fi deschis culoarul pentru amicii săi externi, de unde are şi susţinerea formidabilă sau cel puţin pe care a avut-o cândva, dar cu care încă mai duce de nas mulţi politicieni români naivi.
