Pagina de istorie: 140 de ani de la unirea Dobrogei cu România

În vara anului 1878, România intra în posesia Dobrogei: teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră îi era oferit României la finalul Războiului de Independenţă, ca o formulă de compensare pentru faptul că Rusia reocupase judeţele din Basarabia de Sud. Dobrogea a rămas de atunci principala faţadă maritimă a României, scrie RFI în Pagina de istorie.

În Antichitate, Dobrogea era un teritoriu controlat de sciţi, apoi de geţi. Pe litoralul Mării Negre au fost create mai multe colonii greceşti prospere, iar ulterior teritoriul Dobrogei de azi a fost inclus în Imperiul Roman, la început ca parte a provinciei Moesia, iar apoi sub forma provinciei Scythia Minor. Dobrogea a cunoscut năvălirile migratorilor, apoi stăpânirea bizantină urmată de cea bulgară, până când, în secolul al XIV-lea, a fost organizată sub forma unui despotat autonom. Dobrogea a fost alipită Principatului Valahiei în timpul lui Mircea cel Bătrân, apoi a devenit parte a Imperiului Otoman, vreme de mai multe secole.

 

În secolul al XIX-lea, musulmanii, adică turcii şi tătarii, dar şi cerchezii şi arabii, formau majoritatea în Dobrogea, mai ales după ce, în 1812, când Rusia a cotropit prima oară Basarabia, tătarii nogai şi turcii din Bugeac au fost alungaţi şi s-au stabilit pe teritoriul dintre Dunăre şi Marea Neagră. După Războiul de Independenţă din 1877 – 1878, Marile Puteri au oferit Dobrogea României, drept compensaţie pentru faptul că Rusia ocupase din nou judeţele româneşti din Basarabia de Sud. Principele, apoi Regele Carol I al României a acordat o atenţie deosebită dezvoltării acestui teritoriu. La Cernavodă, inginerul Anghel Saligny a construit Podul Carol I, care era cel mai lung pod de cale ferată din Europa acelor timpuri. Constanţa a devenit principalul port românesc, iar Carol I a purtat nu doar grija creştinilor din Dobrogea, ci şi a musulmanilor. De aceea, şi azi, principala moschee din Dobrogea poartă numele Regelui care a unit acest teritoriu cu România.

 

În anul 1913, Dobrogei i s-a adăugat Cadrilaterul, obţinut de România la finalul războaielor balcanice. În timpul Primului Război Mondial, Bulgaria a ocupat Cadrilaterul şi Dobrogea, care au fost înapoiate României în anul 1918. În perioada interbelică, în Cadrilater şi-au găsit refugiul zeci de mii de români balcanici, care, în 1940, când România a pierdut această regiune, au fost nevoiţi să se mute din nou, de data aceasta în Dobrogea.

 

În perioada comunistă, această provincie a avut parte de cel mai important proiect de infrastructură, Canalul Dunăre – Marea Neargă, al cărui traseu a fost presărat cu lagăre de exterminare pentru elita românească.

 

Citiţi mai multe pe RFI.ro.

Related posts

Leave a Comment