„Clopotele întrebuinţate în bisericile creştine n-au fost cunoscute înainte de Hristos, nici de evrei, nici de păgâni. Clopotele sunt creştine.
La începutul creştinismului, în cele dintâi trei veacuri, credincioşii nu întrebuinţau nici un fel de instrument pentru chemarea la rugăciune, pentru că se temeau de stăpânirea păgână, care ucidea pe toţi cei ce se mărturiseau creştini. De aceea creştinii se adunau la rugăciune noaptea, în locuri ascunse şi aveau slujbaşi anumiţi, un fel de feţi sau crâsnici, cari mergeau pe la casele creştinilor şi îi chemau la rugăciune.
În veacul al patrulea, după ce religia creştină se răspândise şi ajunsese religia recunoscută de stat, chemarea la rugăciune se făcea cu strigări de pe culmile din marginea satelor, cum se fac şi astăzi anumite strigări în satele de munte, iar în satele de la şes şi în oraşe chemarea se făcea cu toaca. În Egipet chemarea creştinilor se făcea cu sunete de trâmbiţe.
Cea dintâi amintire despre clopote se făcea în veacul al şaptelea în Apus. Într-o scrisoare din acest veac se spune, că murind un călugăr cu numele Hailda, o călugăriţă scrie că a auzit sunet de clopot, când lumea a fost chemată la înmormântare. De aici se deduce că clopotele au început să fie folosite în biserici de prin veacul al şaselea. Nu se ştie însă cine le-a născocit şi unde au fost întrebuinţate mai întâi. Se crede că au fost descoperite mai întâi de episcopul Paul din Nola, în Italia, care a trăit la începutul veacului al şaselea. Tot aşa se crede că în Roma cel dintâi clopot a sunat în anul 590. Dar de dovedit nu se poate dovedi. Se ştie însă că în biserica din Apus se întrebuinţau în veacul al optulea clopote în multe biserici mai înstărite.
Obiceiul de a întrebuinţa clopote s-a răspândit apoi repede în toată lumea creştină. În veacul al zecelea, aproape toate bisericile aveau clopote.
Cele mai mari clopote din lume sunt: Clopotul bisericii Notre Dame din Paris, care cântăreşte 12 mii kg., apoi vestitul clopot din Moscova în mănăstirea Sf. Treimi, care cântăreşte 61 mii de kg., alt clopot din Rusia are 128 mii kg., dar nu se poate trage fiind prea mare şi prea greu. Se crede că acest clopot a fost sfărâmat de bolşevici şi topit pentru gloanţe de arme.
În Catedrala din Koln în Germania este un alt clopot, turnat în amintirea războiului din 1870, făurit din tunurile luate de la francezi, în greutate de 28 mii kg. Până acum nu l-au putut trage de aceea este poreclit <
În Franţa este un clopot de 11 mii kg. în comuna Savinieu, iar în oraşul Reims unul de 9500 kg.
La noi în România cel mai mare este clopotul din dealul Patriarhiei, care nu se trage decât în ziua de Paşti, la înviere şi la încoronarea regilor”. [„Lumea şi Ţara”, Anul IV, nr.17, Cluj, 8 aprilie 1936].
