Ziua de 8 Martie, sărbătorită acum de milioane de femei din întreaga lume, ca fiind ziua feminităţii, dar şi a maternităţii, avea, la începutul secolului XX, un cu totul alt înţeles. Ea a pornit de la lupta pentru emancipare a femeii.
După ce, în 28 februarie 1909, în SUA a fost marcată pentru prima dată Ziua Naţională a Femeii, un an mai târziu, în 1910 a venit rândul Internaţionalei Socialiste, reunite la Copenhaga să declare caracterul internaţional al sărbătorii, pentru a onora mişcarea pentru drepturile femeii şi pentru a constitui un sprijin în obţinerea votului universal pentru femei. Propunerea a fost aprobată unanim de peste 100 de femei din 17 ţări, prezente la conferinţă, printre care s-au aflat şi primele trei femei alese în Parlamentul finlandez. Însă atunci nu a fost stabilită şi o dată fixă pentru marcarea acestei zile.
Aşa se face că, în 1911, Ziua Internaţională a Femeii a fost marcată pentru prima dată în 19 martie în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia, unde mai mult de un milion de femei şi bărbaţi au participat la mitinguri. Pe lângă dreptul de a vota şi de a exercita funcţii publice, femeile au solicitat dreptul la muncă, la formarea profesională şi la încetarea discriminării la locul de muncă.
În anii 1913-1914 Ziua Internaţională a Femeii a devenit un prilej de protest faţă de Primul Război Mondial, în Rusia. Ca parte a mişcării pentru pace, rusoaicele au marcat prima lor Zi Internaţională a Femeii în ultima duminică din februarie. În alte părţi ale Europei, pe 8 martie sau în jurul acestei date, femeile au organizat mitinguri fie pentru a protesta împotriva războiului, fie pentru a-şi exprima solidaritatea cu alţi activişti.
Citiţi întregul material pe RFI.ro.
