Ca să fiu cinstit, trebuie să spun că nu am asistat personal la evenimente şi nici nu am verificat povestea din trei surse, de aceea vă rog să luaţi această relatare cu rezervele necesare. Însă povestea deja circulă prin Cluj şi are toate şansele să ajungă una dintre cele mai spumoase legende urbane.
Totul începe în minunata zi de 30 aprilie 2017. Unul dintre funcţionarii Primăriei a ieşit cu prietenii la iarbă verde, în zona Sfântul Ion. S-au distrat, au mâncat, poate că au băut şi o bere, pentru că oamenii se aflau în timpul liber şi aveau dreptul să facă tot ce le place, câtă vreme nu deranjau pe nimeni. Nu ştim ce a făcut în detaliu angajatul Primăriei, însă ştim sigur că, cum-necum, şi-a pierdut portmoneul, cu toţi banii şi cu toate actele. Banii vin şi se duc; însă până şi funcţionarii publici ştiu ce coşmar este să îţi refaci toate actele. De aceea, bietul om a ajuns în pragul depresiei.
Numai că omul cu pricina are mare trecere pe la îngeraşul său păzitor. Aşa că o doamnă care se plimba prin zona Sfântul Ion a găsit ditamai portomoneul care se lăfăia în iarbă. Plină de conştiinţă civică, doamna cu pricina a decis să restituie portomenul intact proprietarului. S-a uitat să vadă despre cine e vorba şi, când a văzut că există o legitimaţie de angajat al Primăriei, s-a gândit că cel mai simplu este să lase portmoneul la sediul instituţiei.
Zis şi făcut. Pentru că doamna găsitoare nu ştia exact la ce serviciu lucrează eroul nostru, a mers la registratură ca să lase portomoneul găsit. A ajuns în faţa ghişeului şi, zâmbitoare, ca tot omul care are conştiinţa datoriei împlinite, i-a spus fiinţei umane de dincolo de tejghea: ”Bună ziua, am venit să las aici portomoneul unui coleg de-al dumneavoastră. L-a pierdut şi eu am avut norocul să îl găsesc pe când mă aflam la plimbare. Vă rog pe dumneavoastră să i-l înapoiaţi!”. Aceste cuvinte au avut darul să o şocheze pe fiinţa de la registratură. Vreme de câteva secunde, nu şi-a găsit cuvintele. S-a lăsat o tăcere grea, în care se auzeau nu doar secundarul ceasului care marca trecerea necruţătoare a timpului, ci şi opintirea rotiţelor din creierul fiinţei de la ghişeu, obligată să gândească dincolo de calea bătută a procedurilor şi a regulamentelor. În cele din urmă, fiinţa de la registratură a răsuflat uşurată; îi venise o idee genială pentru a ieşi din încurcătură. Astfel că tăcerea de catifea a fost sfâşiată de răspunsul său impecabil: ”Faceţi o cerere şi veţi primi răspuns în timpul legal de 30 de zile!”.
Noroc că în portmoneu se afla şi cartea de identitate cu adresa proprietarului portmoneului, aşa că doamna găsitoare a avut plăcerea să restituie personal obiectul buclucaş…
