Fotografia de final este următoarea, potrivit rezultatelelor comunicate de ministerul de interne la ora 4 dimineaţa şi care le exclud pe cele ale francezilor de peste hotare. Emmanuel Macron iese pe primul loc cu 23,75 la sută din sufragii, Marine Le Pen, pe locul doi cu 21,53 procente din sufragiile exprimate. E vorba deci de o diferenţă substanţială de mai bine de două procente, dar, în acelaşi timp, este cel mai bun scor din istoria extremei drepte franceze.
Pe locul 3 soseşte conservatorul François Fillon cu puţin sub 20% urmat fiind de stângistul Jean-Luc Mélenchon, 19,6 procente, scor şi el istoric de mare pentru liderul „Franţei nesupuse”. In fine, Benoît Hamon obţine 6,3% şi înregistrează şi el un record, negativ evident: cel mai slab scor al socialiştilor francezi din 1969 încoace.
Aceştia sunt singurii candidaţi cu peste 5 procente din voturile exprimate, pragul de la care se rambursează cheltuielile de campanie. Intr-adevăr, suveranistul Nicolas Dupont-Aignan nu a cules decât 4,7%. Toţi ceilalţi 5 pretendenţi la palatul Elysée – ciobanul iconoclast Jean Lassalle, anticapitalistul Philippe Poutou, suveranistul François Asselineau, extremista de stânga Nathalie Arthaud şi troţkistul Jean Cheminade – nu au făcut decât act de prezenţă ieri şi au obţinut fiecare între 0,2% şi 1,2% din sufragii.
Absenteismul a fost de 21,3 procente, iar voturile albe sau nule de 2,6%.
Centristul independent Emmanuel Macron a declarat că „în mod clar întoarcem o pagină a vieţi politice franceze”. Cel care are mari şanse să devină pe 7 mai cel mai tânăr preşedinte al Franţei – are doar 39 de ani – a promis că vrea să fie preşedintele patrioţilor în faţa ameninţării naţionaliste”. Finalista Marine Le Pen a salutat „rezultatul istoric” pe care l-a obţinut, cel mai ridicat înregistrat vreodată de un extremist de dreapta la un scrutin prezidenţial. Ea estimează că turul doi le va da ocazia francezilor să aleagă între „marea alternanţă” şi „o lume fără reguli”. Conservatorul François Fillon, eliminat din turul doi după ce a fost pus sub urmărire judiciară şi o campanie în care numele său a fost implicat, citat într-o serie de presupuse afaceri de corupţie şi nepotism, a estimat că „nu avem de ales decât să votăm contra extremei drepte care ea, dacă ajunge la putere, nu va aduce decât necazuri, diviziuni şi haos”. Benoît Hamon, candidatul învins al socialiştilor, a chemat „s-o batem cât se poate de tare” pe Marine Le Pen.
Cu mici excepţii – Jean-Luc Mélenchon şi Nicolas Dupont-Aignan care cer avizul partizanilor lor – restul clasei politice, de dreapta sau de stânga, a cerut blocarea drumului extremei drepte, a dat consemn de vot clar în favoarea lui Emmanuel Macron, semn că aşa-zisul front republican contra extremei drepte mai funcţionează – aşa cum a fost şi cazul în 2002 la finala prezidenţială dintre conservatorul Jacques Chirac şi Jean-Marie Le Pen, tatăl lui Marine.
François Hollande nu a recţionat încă oficial dar ni se promite o declaraţie sau un comunicat „foarte repede”. Şeful statului francez l-a sunat încă de aseară pe învingătorul primului tur – şi fostul său ministru al Economiei – pentru a-l felicita.
Citiţi mai mult AICI
