Oricine ar fi fost ales preşedinte în Statele Unite ale Americii ar fi fost tot prost. Hillary Clinton este exponentul unui sistem corupt moral până în măduva oaselor. Sunt ilustrative pentru acest lucru emailurile care arată planurile consilierilor săi de a provoca o dizidenţă în Biserica Catolică, ce nu dorea să accepte unele dintre propunerile ”liberale” ale Partidului Democrat din SUA. Concret, aceşti consilieri ai lui Hillary Clinton doreau să creeze un curent de presiune asupra episcopatului american şi să impună o serie de schimbări cu totul inacceptabile pentru catolici. Sau, oricum, inacceptabile fără acordul Papei. Acesta este motivul pentru care mulţi dintre catolicii americani, care, în mod tradiţional votează cu democraţii, au votat împotriva lui Hillary Clinton.
Pe de altă parte, Donald Trump a făcut o serie de declaraţii inacceptabile care, dacă se vor transforma în fapte, riscă să instaureze haosul pe planetă. Este cinic şi revoltător să te declare împotriva imigranţilor când reprezinţi o naţiune formată din imigranţi şi a cărei forţă este dată tocmai de capacitatea sa de a-i integra şi de a-i proteja pe cei veniţi din toate colţurile lumii. Modul în care jubilează politicieni precum Viktor Orban sau Vladimir Putin de când a fost ales Donald Trump arată cât de rea este opţiunea alegătorilor americani.
Practic, în următorii ani, Statele Unite ale Americii se vor confrunta cu o mare provocare. Dacă sistemul democratic american se va dovedi mai puternic decât excentricităţile noului preşedinte, atunci Statele Unite ale Americii vor ieşi întărite din această încercare. Dacă nu, există riscul ca umanitatea să se confrunte din nou cu ceea ce este mai rău. Discursul lui Hillary Clinton, care şi-a asumat înfrângerea, îmi dă speranţe că, totuşi, domnia legii va triumfa în Statele Unite şi că sistemul democratic va fi mai puternic decât orice tendinţă excentrică a noului preşedinte.
Personal, iubesc şi preţuiesc Statele Unite ale Americii. Această ţară este liderul lumii libere şi cred că România trebuie să fie cel puţin la fel de profund angajată în parteneriatul strategic cu Statele Unite ale Americii. Ba mai mult, România ar avea nevoie să îşi aprofundeze relaţia specială cu Statele Unite ale Americii până la nivelul unei alianţe strategice de genul celei pe care americanii o au cu Israelul sau cu Coreea de Sud. Pentru a înfrunta cu succes furtuna care se profilează în relaţiile internaţionale, România trebuie să devină mai predictibilă, mai stabilă şi mai democratică într-o lume occidentală care şi-a pierdut, iată, în 2016, predictibilitatea. O cale foarte bună ar fi restaurarea monarhiei. Avem nevoie din nou de conducători care să unească şi care să reprezinte cu demnitate România, aşa cum au făcut-o, de exemplu, Regele Ferdinand I şi Regina Maria. Principesa Moştenitoare Margareta a României este, în opinia mea, persoana cea mai potrivită pentru acest rol istoric. Alteţa Sa Regală poate construi noi punţi de comunicare cu Marea Britanie şi după Brexit; poate adânci parteneriatul cu Statele Unite ale Americii, pentru că poate cuceri publicul american aşa cum a făcut-o străbunica sa; şi poate, de asemenea, să fie garanta unei democraţii româneşti capabile să câştige respectul Germaniei şi Franţei.
