Pelerinaj la mănăstirea baziliană din Mintiu Gherlii. În mănăstire se află o relicvă din lemnul Sfintei Cruci

Sărbătoarea Sfintei Cruci este marcată în acest an printr-un pelerinaj organizat la mănăstirea baziliană din Mintiu Gherlii. Pelerinajul a fost condus de episcopul Eparhiei Române Unite, Greco-Catolică, de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu.”În Anul pastoral dedicat Vieții Consacrate, Ordinul „Sfântului Vasile cel Mare”, Provincia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din România, organizează Pelerinajul la Mănăstirea Baziliană „Sfânta Cruce” din Mintiu Gherlii, cu ocazia serbării Hramului din Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, luni, 14 septembrie 2015. Tradiţia pelerinajului la Mintiu Gherlei a început în anul 2002, odată cu sfinţirea bisericii Mănăstirii Baziliene „Sfânta Cruce” şi a luat apoi amploare, mai ales după instalarea comunităţii călugăreşti, în toamna anului 2007. Şi în acest an, programul a început la ora 9.00, la Capela greco-catolică din Mintiu, odată cu primirea Ierarhului de Cluj-Gherla, după care se va merge în procesiune, în cântec şi rugăciune, până la Mănăstire. La ieşirea din sat, urcând dealul spre locaşul mănăstiresc, pot fi întâlnite troiţe de lemn pe care sunt sculptate staţiunile Căii Crucii, astfel încât orice pelerin să poată urma paşii lui Hristos pe Calea Calvarului, meditând purtarea Crucii şi la Patimile mântuitoare”, spun reprezentanții Eparhiei.

”Sus, la Mănăstire, de la ora 10.30, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu a început celebrarea Sfintei Liturghii Arhierești împreună cu Pr. Ieromonah Laurian Daboc, Protoegumen OSBM şi Călugării Bazilieni.

Cu acest prilej a putut fi venerată o relicvă din lemnul Crucii Domnului, primită de Călugării Bazilieni din partea Părinţilor Capucini de la Napoli, care se află în tot timpul anului la această Mănăstire din vecinătatea Gherlei”, mai afirmă reprezentanții Eparhiei.

Încă de la ultima sărbătoare a Hramului pusă sub umbra Crucii lui Hristos, Pr. Protoegumen Laurian, a îndemnat „la continuarea tradiţiei pelerinajelor pe care le făcea Preasfinţitul Iuliu Hossu la mănăstirile noastre, mai ales la Nicula, dar şi de Ziua Crucii la Strâmbu. Acum nu mai avem aceste mănăstiri, de la Nicula sau Strâmbu, dar, aş dori, cu binecuvântarea Preasfinţiei Sale Florentin, să vă invit ca, în fiecare an, nu doar cei din Protopopiatul Gherla, dar din întreaga Eparhie, să facem Pelerinajul de Ziua Crucii la Mănăstirea din Mintiu Gherlii, să fie un moment de rugăciune, de ispăşire a păcatelor, dar şi prilej pentru noi chemări la preoţie şi călugărie”.

Episcopul de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, a afirmat despre Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci: „tradiţia Sărbătorii Înălţării Sfintei Cruci a pornit de la Sfânta Elena, mama Împăratului Constantin care a avut viziunea Crucii cereşti, pe care, zugrăvind-o pe stindarde, Constantin a învins în luptă. Ca urmare a acestei victorii, Împăratul Constantin a proclamat Edictul de la Milan în anul 314, documentul care a oferit libertatea credinţei creştine. Mergând în zona Ţării Sfinte, mama Împăratului Constantin a descoperit, în apropiere de Golgota, cele trei cruci ale Răstignirii. Pentru a afla care dintre ele este Crucea Mântuitorului, Episcopul Macarie, sub inspiraţie divină, a propus ca, aducând o persoană muribundă şi atingând-o pe rând cu aceste trei lemne ale crucilor, acel lemn care va fi vindecător să fie considerat lemnul Crucii lui Hristos. Crucea a fost apoi purtată, în procesiune, în marea biserică a Învierii, Anastasis şi aşezată la loc de cinste spre venerare. În anul 616, venind invadatorii islamici în acele locuri au distrus biserica şi împreună cu toate celelalte odoare au dus cu ei şi lemnul Sfintei Cruci. Mai târziu, în anul 628, Împăratul Heraclius a fost cel care a recuperat din mâinile musulmanilor lemnul Sfintei Cruci, l-a readus la Ierusalim pentru a-l reaşeza la demnitatea cuvenită.
Astăzi, în Ţara Sfântă, în biserica Sfântului Mormânt, există o scară care coboară în subsolul clădirii, unde se află capela Sfintei Elena. Acolo se află o statuie de bronz reprezentând-o pe Sfânta Elena cu Sfânta Cruce şi sunt, de asemenea, relicve ale Sfintei Cruci. În timp, mulţi arhierei au cerut să aibă bucăţi din acest lemn al Crucii, care să fie aşezat la loc de cinste în diferite biserici din lumea întreagă. Este ceea ce ştim despre tradiţia care a pornit încă din sec. VII şi mai târziu, din sec. al X-lea, devenind o sărbătoare a Bisericii, o sărbătoare a Înălţării Sfintei Cruci”.