De Silviu Mera
Nici cel mai bun coordonator de campanie electorala din lume (probabil ar fi american) nu putea anticipa felul in care un om, cu aspiratii mult prea inalte fata de micimea caracterului sau, ar putea uni cu adevarat un popor. Si iata ca o tara cat un oras (de ex New York) a devenit mai unita ca nicicand in ultimii ani, in numele unor idealuri pe care unii le credeau uitate in sufletul ranit al saracitilor pe spinarea carora isi cresc nesimtirea si averile.Am suferit de foame ca popor pe vremea apusa a adevaratilor comunisti; totusi, copil fiind, imi amintesc ca erau momente in care te puteai simti mandru ca apartii unui popor cu coloana vertebrala (cam indoita, ce-i drept). Apoi, plini de entuziasm, ne-am scuturat de lepra rosie, unii varsand sange nevinovat pentru asta. Insa, pe nesimtite sau poate pe fata, am fost „dusi cu presul”, ni s-a inoculat ideea ca pentru asta (ceea ce traim azi) au murit acei oameni, ca pentru asta ne-am batut. Si era cat pe ce sa uitam de acei morti ai nostri, sa uitam ca aveam candva coloana vertebrala.
Si totusi…cum au putut, aceste umbre palide ale comunistilor de altadata (din care a ramas doar impostura si minciuna), sa creada ca poti lua de prost un popor intreg? Pana la urma ne-am obisnuit sa fim mintiti zilnic de tot ce inseamna politician; si chiar am acceptat asta (ca doar e mult pana sa dea mamaliga in foc); astia chiar nu au citit nici macar manualul de istorie de clasa a 4-a unde scrie clar ca romanii au anumite valori de care nu e bine sa te atingi. Motii lui Horea s-au rasculat pentru mult mai putin – cazanele de tuica (varianta simpla, sa priceapa si ei). Dragnea iese duminica de la vot si imi explica mie cum sa votez un roman, adica nu un alt ‘etnic”. Pai mai incultule, afla ca prin partile noastre traim (si ne mai si batem) cu etnicii nostri de vreo cateva sute de ani. Si am invatat ca omenia din om e mai importanta decat natia ce ti-a dat nume. Si am invatat sa fim mandri de ungurii nostri – cei de omenie, de sasii nostri alaturi de care am tras din greu ca neam, alaturi de tiganii care stiu sa-si vada de locul lor, cum am invatat si sa ne aparam de aceia dintre ei care nu-si cunosc bine locul.
Si peste toate astea, sa gasim permanent resurse, in noi si peste munti, sa simtim si sa traim romaneste, lucru de care suntem cu adevarat mandri. Si mandria asta ne este data de ceea ce suntem, nu de sloganele voastre; ni s-a acrit de ranjetul vostru din afise, din care razbate doar mandria „voastra” de a fi romani.
Si tu, domnule Ponta, cum te puteai gandi ca cei care isi vad cat de cat de treaba pe bancile scolilor (indiferent de ce nivel) ar putea accepta sa-i conduca un impostor (pentru ca asta inseamna sa plagiezi – sa furi, chiar daca onor comisia numita de tine nu a fost de acord). Cum crezi ca acei oameni care, intrand in sala de clasa sau de curs, ii acorda dascalului din fata lor in primul rand respect, ar putea sa te inghita pe tine, care le calci in picioare valorile elementare care ii definesc ca oameni? Toti mintim din cand in cand (sau poate mai des) dar cum ai crezut tu ca ne poti minti la nesfarsit? Ca doar nu candidai la functia de mincinos-sef. Afla ca poti sa-ti minti un coleg, nevasta, pe cine vrei tu, dar nu pe noi, POPORUL. Pentru ca iti vom arata ca, atunci cand da mamaliga in foc, acest popor e mai mult, e o NATIUNE.
S-a intamplat (nu intamplator) sa se faca voia neamului. Mai e mult pana departe si trebuie sa fim atenti ca acest moment sa nu ne fie furat, cum s-a intamplat cu revolutia parintilor nostri. Asa ca sa stiti, toti cei ce vreti sa va cocotati in varf, toti cei ce credeti ca faceti parte dintre castigatori, ca abia acum incepem sa luptam pentru tara asta, abia acum am deprins gustul sangelui; si nu vom mai uita ca, din cartile de istorie, sangele bunilor ne cheama. Bagati de seama, nu aveti de condus 20 de milioane de indivizi, acum ati aflat ca suntem o natie adevarata care nu va mai rabda.
Inchei cu o vorba grea din armata: decat sa planga mama, mai bine plange ma-ta.
