De mai mult de o săptămână nu a trecut nici măcar o singură zi în care USL să nu fi suferit o înfrângere. Unele au venit din partea lui Traian Băsescu, altele din partea Justiției. Parcă USL s-a abonat la apă, paie și bătaie, tocmai pe când se pregătea să savureze scorul excelent obținut la alegerile locale din 10 iunie.
Într-o săptămână au venit, la pachet, plagiatul lui dottore Victor Ponta, specialist în copierea fără ghilimele a zeci de pagini din lucrările prietenilor politici, demisia incompatibilului Mircea Diaconu, fost meteoric ministru al Culturii, ori condamnarea lui Adrian Năstase. A urmat dramoleta de prost gust a infractorului Năstase Adrian, care a încercat să se sinucidă cu un pistol cu gaze. Este ca și cum ar fi încercat să își taie gâtul cu un cuțit de plastic, de genul celor care sunt oferite în avioane.
Șirul de înfrângeri a continuat cu demisia lui Dan Voiculescu din Senat, sub presiunea unui dosar penal consistent. Apoi, punerea sub acuzare a medicului PSD Brădișteanu și a polițiștilor implicați în cazul Năstase, iar în final trimiterea după gratii a infractorului. Azi, Curtea Constituțională a mai administrat o lovitură pentru dottore Ponta. La Bruxelles, la Consiliul European, România va fi reprezentată mâine de Traian Băsescu. Dottore a spus că va merge și el. Probabil, ca să facă turism în capitala Belgiei, că altceva nu prea are ce să facă. Întâiul copilot al țării vrea, probabil, să dea ochi cu presa internațională, care a vuit de plagiatul din teza sa de doctorat. Este tot un fel de sinucidere a la Adrian Năstase, însă, de această dată, dottore are toate șansele să nu rateze, precum îndrumătorul tezei sale de doctorat Xerox.
În acest context, nu este mirare că ministrul de Interne, Ioan Rus, a revenit la aroganța sa obișnuită. El s-a burzuluit la ziariștii care l-au așteptat la Cluj, la ceremonia de instalare a noului președinte al Consiliului Județean, Horia Uioreanu. Ioan Rus s-a ofticat atunci când jurnaliștii au insistat să îl întrebe de cazul Adrian Năstase. Cu ”politețea” care a devenit marcă a brandului personal, el a emis profunda părere că, din 100 de jurnaliști, nici unul nu a fost în stare să îi adreseze nici măcar trei întrebări bune. Probabil, în opinia augustei sale persoane, întrebările bune ar fi trebuit să vizeze loțiunile de plajă ori pericolul insolațiilor, nu cazul infractorului Năstase. Era logic și de bun-simț să se aștepte să fie întrebat pe această temă, în condițiile în care însuși el, Ioan Rus, ministru de Interne al României, l-a sună pe telefonul mobil pe un infractor condamnat ca să îl întrebe cum preferă să ajungă în arest.
La acest capitol, noua Putere a depășit net grosolăniile grobiene ale unor lideri PDL care se credeau veșnici în funcție. Chiar dacă Sorin Apostu, în zilele sale bune, i-ar fi putut sta oricând alături lui Ioan Rus la capitolul ”măreție”, măcar ministrul de Interne de atunci, bacalaureatul Traian Igaș, nu l-a sunat nici unul dintre colegii săi să îi ofere tratament preferențial atunci când a venit vorba de arestare. Și asta indiferent că a fost vorba de Radu Bica, de Sorin Apostu ori de Silviu Bian.
