La Vatican, în cadrul unei ceremonii oficiale desfăţurată la Bazilica Sfântul Petru, Papa Benedict al XVI-lea a uns 22 de noi cardinali, printre care se află şi pe Preafericitul Lucian Mureşan, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică.Cardinalul Lucian Mureşan este omul care şi-a împlinit destinul, un om printre oameni, o legendă vie, un model de urmat, în efortul societăţii româneşti de a-şi redescoperi valorile şi de a-şi reaşeza viaţa în matca firescului şi a normalităţii. Lucian Mureşan este omul care, prin întreaga sa activitate, a coborât din sfera utopicului în practica socială, postulatul sfântului apostol Ioan, potrivit căruia “ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră”. Omul Lucian Mureşan, omul “care a făcut istorie” a demonstrat acest adevăr fundamental, îndemnându-ne a ne întoarce spre istoria noastră, ea fiind “cea dintâi carte” a naţiei, în care ne vedem “trecutul, prezentul şi viitorul”. Trecutul îl ştim, prezentul îl trăim, iar viitorul pare incert. Spun “pare”, pentru că lupta surdă şi dură pentru supravieţuire, în care suntem încleştaţi, ne face să trăim doar clipa, uitând a ne retrage în spaţiul nostru interior, al gândirii reflexive, în care să ne creem o viziune asupra viitorului, pe care apoi să încercăm să o materializăm.
Lucian Mureşan şi-a creat acest spaţiu, dovedind apoi perseverenţă în atingerea obiectivului pe care şi l-a propus din fragedă tinereţe, şi anume acela de a-şi sluji credinţa care l-a însoţit şi îi călăuzeşte întreaga viaţă. Nu a precupeţit nici un efort pentru a-şi îndeplini visul – menirea pentru care a venit pe lume – acela de a fi preot. De altfel, despre această vocaţie, a mărturisit el însuşi: „Din pruncie am simţit puternica chemare spre slujirea lui Dumnezeu şi a semenilor, în preoţie”. Şi nu a ignorat-o, ci a împlinit-o.
O scurtă trecere în revistă a biografiei cardinalului Lucian Mureşan, evidenţiază încrâncenarea şi tenacitatea cu care acest om şi-a urmat crezul, împlinindu-şi destinul.
Pentru că e vorba de un înalt prelat, încerc să-i privesc ascensiunea şi realizarea prin prisma Scripturilor. Asemeni omului alungat din spaţiul paradisiac numit Eden, Lucian Mureşan – provenit dintr-o familie cu 10 copii – şi-a luat destinul în propriile mâini. Conştient de „contractul” încheiat în Eden, „contract” care stipulează că „În sudoarea feţei tale să-ţi mănânci pâinea”, Lucian Mureşan a înţeles că obligaţia lui „contractuală” este aceea de a munci, iar drept urmare, Dumnezeu avea să-i asigure mijloacele de subzistenţă. Astfel, a absolvit întâi o şcoală profesională, dobândind „o meserie la mână” menită a-i asigura mijloacele de trai. A urmat apoi liceul şi şcoala de ofiţeri de aviaţie. Dar, aşa precum biblicul Iosif a fost vândut de fraţii săi ajungând rob în Egipt, şi Lucian Mureşan – datorită credinţei sale – a fost umilit, trimis fiind „într-un detașament de muncă forțată, în care militarii nu aveau dreptul să poarte armă”. Lăsat la vatră, Lucian Mureșan – „credincios adevăratei sale vocații, aceea de preot” – s-a înscris la Institutul Teologic de la Alba Iulia. Din păcate, „în anul al IV-lea de studiu, a fost exmatriculat, fără nici un fel de explicație oficială”. Cu toate acestea, destinul potrivnic nu l-a înfrânt, pentru că „după cinci ani de studiu clandestin, profesorii lui Lucian Mureșan l-au declarat apt pentru a fi hirotonit, iar la vârsta de 33 de ani a fost sfinţit preot. Cu toate riscurile la care s-a supus din partea autorităţilor vremii, „timp de 21 de ani, Lucian Mureșan a slujit liturghii clandestine, i-a spovedit și i-a întărit pe greco-catolicii rămași nestrămutați în credință”. Din pricina stăpânirii vremelnice, proaspătul preotul a fost silit să ducă o viaţă dublă, plină de pericole. El fusese asemeni legendarului Iov care – din poziţia superioară câştigată în comunitatea iudaică prin faptele sale săvârşite în frica de Dumnezeu – ajunsese marginalizat şi ocărât. Un deceniu a trudit Lucian Mureşan ca muncitor necalificat la o carieră de piatră, dupa care a obţinut un post umil la „o societate de drumuri și poduri a administrației județene”, post în care a rămas până la vârsta pensionării. Dar, precum în cazul lui Iov, Dumnezeu nu a uitat de slujitorul său, Lucian Mureşan, ridicându-l la demnitatea de cardinal, în data de 18 februarie 2012, la vârsta de 81 de ani.
Aşadar, societatea românească are valori. Acestea continuuă să există în pofida vitregiilor vremii şi a trecătoarei stăpâniri a unor mărunţi epigoni. Parafrazându-l pe sfântul apostol Pavel, pot spune că aceste valori nu trebuie căutate bâjbâind, prin lume, pentru că ele nu sunt departe de noi. Trebuie doar să le recunoaştem şi să le utilizăm apoi drept modele dezirabile, de integritate etică şi morală, în societatea noastră. Procedând în acest fel, ne vom păstra identitatea asigurându-ne existenţa pe scena istoriei, pentru că, aşa precum spunea Hegel, „popoarele sunt ceea ce sunt realizările lor”.
