Istoricul Marius Oprea, demis de premierul Emil Boc de la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, reia, în Observatorul cultural, serialul „ascensiunii” lui Traian Băsescu, continuând, astfel, relatările întrerupte în urmă cu doi ani. În această serie, relatările fac referire la perioada de după 1989.În relatările sale, istoricul Marius Oprea foloseşte surse variate, de la ziarele vremii, la emisiuni de televiziune. Iată câteva pasaje:
În 18 februarie 1992, ziarul constănţean Telegraf începea publicarea în serial a unor nume de informatori ai Securităţii, provenind dintr-un registru special al evidenţei aprobărilor date de conducerea locală de partid, la solicitarea Inspectoratului Judeţean de Securitate, pentru a folosi ca informatori anumiţi membri de partid.
„Lista cu informatorii Securităţii“, extraşi din acest „Registru cu persoanele din rândul membrilor PCR pentru care s-a dat aprobarea să sprijine munca de Securitate”, a fost deschisă de la primul număr al serialului de „Băsescu Traian – ministru al Transporturilor“.
În debutul serialului, ziarul publica poziţia 19 din registru, unde se afla numele Băsescu Traian, data sa de naştere, menţionarea locului de muncă la vremea în care a fost racolat (IEFM NAVROM Constanţa), cu menţiunea că este „sursă“ din data de 5 noiembrie 1977, ceea ce presupunea racolarea sa la mai bine de un an de la terminarea Institutului de Marină, cînd deja era ofiţer navigator.
În aceeaşi perioadă, senatorul PNŢCD Constantin Ticu Dumitrescu începuse bătălia sa publică pentru deconspirarea Securităţii, cu o largă susţinere publică, afirmând că, atâta vreme cât nu vor fi publicate numele informatorilor „ţara asta nu va ieşi din criza morală în care se află”.
„Ştiţi cât de periculoşi sunt informatorii? Un informator poate ajunge ministru sau mitropolit, dar nu va putea fi niciodată un om cinstit, liber şi demn. Va fi furat de forţe oculte care nu se mai ştie în mâinile cui se găsesc acum“, spunea, atunci, Ticu Dumitrescu.
Ziarul constănţean Telegraf îşi fundamenta demersul publicării numelor de informatori cu următoarea afirmaţie – exemplul ministrului Transporturilor era considerat drept grăitor din acest punct de vedere – „forţând o conjunctură ca să-i devină favorabilă, călcând în picioare conştiinţe, distrugînd capacităţi de transport (vezi nava «Biruinţa»), slugărind în gaşca contra-marinarului Anghelescu, permanent obsedat de ideea puterii, turnătorul Băsescu se caţără cu repeziciune în crăcile noii stăpâniri. Deturnează rezultatul unei greve a marinarilor şi devine, la scurt timp, ministru al Transporturilor. Dar aici, în acest punct-cheie, se pot obţine beneficii grase şi imediate fără riscuri. Parte pentru unii, parte pentru alţii. Închirierile de nave şi vânzările acestora se dovedesc a fi surse de venituri fabuloase“ (Telegraf, nr. 23, 18 februarie 1992).
Aceasta era percepţia timpului şi a celor din oraşul în care locuise atâţia ani. Aşa era privită ascensiunea lui Traian Băsescu – din Constanţa la Bucureşti, din Aleea Zmeurei în Bulevardul Aviatorilor, de la Inspectoratul Navigaţiei Civile la Ministerul Transporturilor.
Scandalul public izbucnit în februarie 1992, în legătură cu acest aspect nebulos din propriul lui trecut, nu putea să rămână fără o replică. În cele din urmă, după mai bine de o lună, Traian Băsescu confirma colaborarea sa cu Securitatea. La solicitarea unui reporter, „ministrul Băsescu a confirmat că a semnat o serie de note informative, în perioada cînd ocupa funcţia de comandant de navă“, arată cotidianul Telegraf, la 8 aprilie 1992.
O lună mai târziu, răspunzînd la întrebarea „vă temeţi de publicarea dosarelor dvs. de Securitate?“ pusă de revista Expres Magazin, ministrul Băsescu a afirmat, fără echivoc: „Nu am să-mi reproşez nimic”.
În 18 iunie 1998, în contextul în care izbucnise un nou scandal public privind colaborarea unor politicieni cu Securitatea, care a aprins din nou spiritele, Traian Băsescu, pe atunci vicepreşedinte al Partidului Democrat şi ministru al Transporturilor, a afirmat la o conferinţă de presă a partidului, răspunzînd unei întrebări, că a semnat în calitate de comandant de navă rapoarte către Navrom, care ajungeau apoi la Securitate. Băsescu a opinat că dosarul lui de la Securitate nu poate apărea într-un ziar, deoarece a lucrat „12 ani în străinătate“ şi, din această cauză, dosarul „trebuie adus cu camionul“.
