România – punct de atracţie pe harta destinaţiilor turistice ale lumii. În teorie sună bine, practica nu prea ne ajută. Avem, însă, campanii de promovare a turismului pe care ministrul Elena Udrea dă sute de mii de euro. Avem şi logo de ţară, dar copiat
de la alţii. Avem şi staţiuni la mare, la munte, Delta Dunării. Nu avem, însă, turişti. Şi nici nu e de mirare, câtă vreme de ani de zile nu s-a mai investit nimic în acest domeniu.Lipsa infrastructurii pune pe butuci turismul românesc. Doar 300 de kilometri de autostradă, şosele pe care circulă căruţe şi trenuri care merg cu o viteză medie de 50 de km pe oră. Aşa sunt întâmpinaţi turiştii care încearcă să viziteze România.
Turiştii care ne vizitează au surprize încă de la graniţa cu Ungaria. De pe o autostradă cu două benzi pe fiecare sens, cei care vin cu masina dau de şoselele pe care circulă, de-a valma, căruţe, biciclete şi animale. Nu e de mirare că distanţa de 600 – 700 de km până la Bucureşti se parcurge în 8-10 ore.
Cei care vor să ajungă pe litoral trebuie să se înarmeze cu mare răbdare. Din cei 226 de km până la Constanţa, doar 150 se pot parcurge pe autostradă. Apoi, coloanele de maşini se întind pe distanţe kilometrice.
Şoseaua care face legătura dintre Bucureşti şi Valea Prahovei este superaglomerată, mai ales la final de săptămână. Un drum până la Sinaia sau Predeal durează sâmbătă şi duminică 4-5 ore, din cauza aglomeraţiei de pe şosea şi a deselor blocaje provocate de accidente.
Nici turiştii care aleg trenul pentru a ajunge la mare sau la munte nu sunt mai norocoşi. Lipsa reparaţiilor la calea ferată face ca trenurile să circule cu viteză mică, iar gările din multe staţiuni sau oraşe turistice te fac să te întorci înapoi.
Traseele din Buşteni încep din gară
Aşa se întâmplă la Buşteni, care mai este cunoscută şi sub denumirea de „Poarta Bucegilor” deoarece de aici pornesc peste 200 de trasee de alpinism şi escaladă spre munţii Bucegi. Turiştii care sosesc în staţiune cu trenul îşi pot face încălzirea încă din gară.
Lucrările la noua staţie CFR Buşteni au început de mai bine de doi ani şi, teoretic, ar trebui finalizate la sfârşitul lui 2010. În acest moment există o singură cale de acces de la peroanele funcţionale până în gară. Aceasta nu este însă la îndemâna călătorilor.
Până la finalizarea lucrărilor, călătorii trebuie să se echipeze corespunzător, exact ca pentru o ascensiune pe adevăratele poteci alpine.
Mărăcinii şi buruienile au pus stăpânire pe staţiunea Borsec
Până nu demult, era una dintre cele mai frumoase staţiuni din ţară. Decupată parcă din poveşti, cu alei pietruite, căsuţe de vacanţă, grădini pline de flori şi terase la care poposeau turişti şi localnici la ceas de seară pentru o apă minerală vestită. După 1989, la Borsec, doar peisajul a rămas acelaşi. Staţiunea este o ruină.
La Borsec, povestea începe în jurul anului 1800, atunci când se descoperă că ”apa ce pişcă” face minuni. Vindecă durerile şi ajută la refacerea corpului. Natura nu i-a dezamagit niciodată pe cei care au căutat la Borsec sănătatea. Aşa se face că, încetul cu încetul, poiana înconjurată de munţi a devenit cea de-a doua staţiune de tratament din România.
Nu şi-a pierdut din farmec nici în timpul regimului comunist. Hotelurile mamut, de tip cazemată, nu au avut loc în Boresc. Betonul nu a câştigat în faţa munţilor. Case mici, străduţe pietruite şi o bază de tratament care aducea de departe a conac boieresc. Ce a mai rămas din Borsec? Un decor de film din care lipsesc toţi actorii.
Mărăcinii şi buruienile au pus stăpânire pe locul care îşi aşteptă turiştii. Acum este pustiu iar cei mici nici nu ştiu că sănătatea avea aici cartierul general.
Lacăte mari ţintuiesc porţile scorojite a ceea ce erau hoteluri, cândva pline de turişti. Este sinistru. O linişte mormântală şi o imagine dezolantă. Totul este distrus. Crengile de brad de pe pereţi şi inscripţiile de pe uşile gigantice stau mărtuie că aici turiştii erau, cândva, bineveniţi.
Rugină, geamuri sparte, cărămizi aruncate şi câteva piese de mobilier
abandonate. Totul este pustiu. Abandonat şi distrus.
Litoralul românesc – destinaţie doar de weekend
Tot mai mulţi români aleg să plece peste graniţă pentru vacanţa de vară. Litoralul românesc a devenit, astfel, o destinaţie doar de weekend. De străini nici nu poate fi vorba. Motivul e simplu – servicii de proastă calitate şi infrastructură la pâmânt.
Peste o sută de mii de români vin în fiecare weekend pe litoral. De ani de zile, Mamaia este vedeta incontestabilă. A detronat Olimpul, preferata de altădată a nomenclaturii, şi atrage cei mai mulţi turişti, poate şi datorită telegondolei sau parcului acvatic.
Mamaia este excepţia. Coborând spre sud, cu greu faci deosebirea faţă de peisajul de acum două decenii. Neptun, Jupiter, Venus sau Saturn par la fel de vechi ca planetele de la care au împrumutat numele. Cele câteva centre de spa se pierd în marea de barăci, chioşcuri şi tarabe. Asta unde nu au pus stăpânire buruienile.
Serviciile amintesc de Epoca de Aur. Doar violenţa este la cote mai înalte. De curând, şapte turişti au fost înjuraţi, ameninţaţi şi agresaţi de patronul şi câţiva angajaţi ai unei terase din Eforie Nord. Motivul – au refuzat să plătească o salată, care cu multă indulgenţă se putea numi „bulgărească” şi pe care nici nu au mâncat-o. De-aici a izbucnit scandalul. În momentul în care au vrut să se ridice de la masă, un chelner a tăbărât pe ei.
Turiştii agresaţi au pornit o adevărată campanie pe Internet, au făcut plângere la poliţie, la ANPC şi la Garda Financiară. În urmă rămâne încă o pată pe obrazul litoralului românesc.
