Stratfor, August 18, 2010
Rusia a intrat în panică
Expulzarea diplomatului român Gabriel Grecu, secretar I la ambasada României de la Moscova, de către Rusia, fără a fi un fapt cotidian, se mai întâmplă, firesc în unele situaţii. Mediatizarea de către presa rusă, afiliată Kremlinului, este însă un semnal care trebuie să atragă atenţia.
Replica României, de a expulza un diplomat rus de acelaşi rang, Anatoly Akopov, este pur şi simplu o cutumă diplomatică internaţională, o formalitate chiar firească. Dar, vine şi contrareplica MAE rus, care a calificat gestul României drept „neprietenesc”:
„Spre deosebire de secretarul I al ambasadei României în Rusia, asupra căruia s-au găsit bani, materiale şi aparatură specifică activităţii de spionaj, diplomatul rus nu are legătură cu nici o acţiune care să justifice o astfel de decizie. A face din cele două probleme un tot unitar înseamnă a otrăvi în mod conştient atmosfera relaţiilor ruso-române. Am avertizat Bucureştiul în legătură cu asemenea acţiuni, dar, după toate probabilităţile, raţiunea nu a triumfat.
În acest context, exprimăm protestul nostru categoric părţii române, care poartă întreaga responsabilitate pentru eventualele consecinţe. Ne rezervăm dreptul de a adopta măsuri de răspuns”.
De acum, lucrurile încep să se limpezească. Rusia a „montat” tot acest teatru pentru a transmite ceva. Ce vrea să transmită? Că România a cam exagerat, şi-a cam luat nasul la purtatare, şi „tătucul” îi aduce aminte cine e şeful.
Mesajul real? Rusia nu mai poate face nimic eficient pentru a opri ascensiunea Basarabiei către civilizaţie, şi trece la ameninţări, asupra principalei „locomotive” a Basarabiei, poate sperie pe cineva …
Având în vedere mediatizarea intensă a „spionului” Grecu în comparaţie cu relativa tăcere faţă de schimbul de spioni cu americanii, teama e mare. Oare le este mai mare frica de spionii români decât de cei americani? Probabil că da: americanii nu pot să le ia Basarabia!
Ar mai fi o ipoteza de luat în calcul: Rusia ţipă la România ca să audă SUA?
Teama de România
Văzând că nimeni nu îi ia mesajele în seamă, în afara presei, Rusia plusează. Preşedintele comisiei pentru politică externă a Dumei de stat, Konstantin Kosaciov, ameninţă România cu sancţiuni economice:
„Dacă se va constata că pretenţiile Rusiei sunt fundamentate, iar ale României nu, acest lucru poate genera o înrăutăţire a relaţiilor bilaterale, cu repercusiuni nu numai asupra politicului, dar şi în economie”!
Ameninţarea devine deja extrem de gravă, chiar şi pentru normele diplomatice ale Rusiei. Simţând că a cam sărit calul, şi că poate fi bănuit de isterie, domnul Kosaciov vine şi cu o precizare:
„Rusia şi România au suficiente probleme nerezolvate, care impun delicateţe. Iar faptul că acum, România face interesele altora, care nu au legătură cu interesele proprii ale României, ni se pare uluitor, jignitor şi nu are darul de a îmbunătăţi relaţiile noastre”; „este uluitor faptul că a picat tocmai un diplomat român, pentru ca România nu s-a remarcat până acum în jocuri şi ambiţii geopolitice, ea având interese deosebite în Moldova. Dar este greu de imaginat că România să aibă interese speciale în Rusia, cu atât mai mult în domeniul spionajului”; „de fapt, adevăraţii cumpărători ai informaţilor dobândite, cei care le-au comandat, nu sunt reprezentanţi români, ci este vorba despre interesele NATO.”
Se poate spune că Domnul Kosaciov a încercat să „dreagă busuiocul”. Dându-şi seama că România e prea „mică” pentru a-i pune în cârcă ditamai „ambiţii geopolitice”, aruncă pisica în curtea NATO, un adversar mai pe măsura Rusiei.
Dar, cred ca a obţinut un efect contrar. Teama de România, reliefată ultima dată de campania dirijată în presa din Germania, Marea Britanie şi Italia contra cetăţeniei europene acordate de România basarabenilor, transpare din nou.
Stratfor: România, o putere europeană
Dar Stratfor, cea mai performantă agenţie privată de analiză geopolitică, „leader of Global Intelligence”, „CIA din umbră”, pune lucrurile la punct:
„Înainte de arestarea sa, Grecu ar fi cerut sursei sale din Rusia să îi ofere informaţii militare privind Republica Moldova, regiunea separatistă Transnistria şi oblasturile ucrainene Cernauti şi Odesa, ele reprezentând priorităţi ale serviciilor de informaţii române, care se tem de creşterea influenţei ruse în regiune. Aşezarea Moldovei între Munţii Carpaţi şi Marea Neagră face din această ţară un câmp de luptă strategic de proiectare a puterii, fie că este vorba despre Rusia, care încearcă să îşi sporească influenţa în Balcani, fie o putere europeană, cum este România, care îşi proiectează influenţa în teritoriul rus”.
„De asemenea, informaţiile despre Ucraina sunt deosebit de valoroase, în condiţiile în care Rusia şi Ucraina au emis recent o declaraţie comună în care anunţă că vor coopera în vederea soluţionării problemei transnistrene. În replică, potrivit STRATFOR, preşedintele român Traian Băsescu declarase recent că Bucureştiul se va folosi de comunităţile de români din vestul Ucrainei pentru a face presiuni asupra Kievului, în legătură cu conflictul transnistrean.”
Au apărut comentatori la noi care au sărit în ajutor: ce să mergem la Moscova, când putem să luam informaţii direct din Transnistria. Alţii le-au şi oferit în presă, aşa ca să se ştie!
Dar problema se pune altfel. Important este să ştim ce informaţii au ruşii despre Transnistria, că pe ale noastre le ştim deja.
… Şi presa rusă
„Scandalul de spionaj provocat de expulzarea diplomaţilor român şi rus este legat de Republica Moldova. Schimbul agenţilor secreţi este cauzat de indignarea Moscovei faţă de creşterea influenţei României asupra Moldovei, teritoriul care s-a aflat mult timp în sfera de influenţă a Federaţiei Ruse”, scrie „Novaia Gazeta”.
„Pentru a ieşi de sub dominaţia Rusiei, liderii din Moldova ar putea urma exemplul lui Mihail Saakasvili”, mai comentează publicaţia rusă.
Este grav pentru Rusia, nu spun nu.
De ce acum
– Referendumul de pe 5 septembrie pentru schimbarea constituţiei din Republica Moldova se apropie cu repeziciune. Încă un pas al Basarabiei către civilizaţie devine inevitabil.
– Vizita lui Shimon Peres în România.
Are o strânsă legătură cu mărirea semnificativă a importanţei geostrategice a României în zonă, după orientarea Turciei către zona Orientului Mijlociu şi ostilizarea faţă de Israel. Prima consecinţă, şi cea mai vizibilă, a noii poziţii geostrategice a Turciei, este că Israelul a rupt colaborarea militară cu Turcia şi s-a orientat către România. Iar Rusia nu se simte deloc bine ştiind că militarii români se antrenează cu poate cea mai performanta armată din lume, chiar în România, aproape de Armata a 14-a. Cu avioane F-16 şi elicoptere Sikorski CH-53!
Iar declaraţia lui Băsescu că în caz de conflict militar cu Iranul, prietenul geostrategic al Rusiei, România va fi fidelă NATO şi Israelului, a băgat Rusia definitiv în panică: deja e prea mult! Posibilitatea ca Israel şi/sau SUA să folosească România contra Iranului, complicele Rusiei la destabilizarea internaţională, chiar de lângă Armata a 14-a, şi Rusia să nu poată face nimic, poate da naştere la coşmaruri!
Teama Rusiei este justificată
România a acumulat deja prea multă putere geopolitică şi geostrategică pentru capacitatea de digestie a Rusiei!
Presiunile Germaniei şi SUA asupra retragerii armetei din Transnistria, obţinerea de către Moldova a foii de parcurs pentru regimul liberalizat de vize, antrenamentele armatei israeliene în România, vizita de doua zile a lui Shimon Peres la Bucureşti, au vărsat paharul diplomaţiei ruseşti şi au împins-o la gafe. Căci asta face Rusia acum: gafe diplomatice.
Iar intrarea Basarabiei în lumea civilizată, fie prin unirea cu România, fie prin integrarea în UE, ar fi un excepţional precedent pentru celelalte membre ale Parteneriatului Estic, aflate în influenţa Rusiei: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia şi Ucraina!
Crede cineva că joi, 19 august, Vlad Filat şi-a întrerupt concediul din Grecia pentru a discuta la Iaşi cu Traian Băsescu, peste o oră, cu uşile închise, despre materialele de construcţie pentru sinistraţii basarabeni? Declaraţia lui Traian Băsescu ridică puţin valul:
„România are interesul ca Republica Moldova să-şi redobândească integritatea teritorială, iar interesul nostru este legat de lucrurile în care credem. Credem că nici unui stat nu i se poate ocupa o parte din teritoriu”.
Purtătorul de cuvânt al MAE rus, Andrei Nesterenko, răspunde preşedintelui României printr-o nouă gafă diplomatică a Rusiei: Traian Băsescu foloseşte tema „ocupaţiei” ruseşti în scopuri propagandistice, iar trupele din Transnistria sunt trupe de menţinere a păcii. Fără comentarii.
A doua zi după întâlnirea Băsescu – Filat de la Iaşi, domnul Mihai Ghimpu anunţă că are în pregătire un decret prezidenţial de condamnare a tratatului Ribentrop-Molotov!
Ucraina se „cuminţeşte”
O serie de articole din mai multe publicaţii ruse, curios foarte asemănătoare, reclamă pretenţiile teritoriale ale României asupra unei părţi din teritoriul Ucrainei şi ambiţiile Bucureştiului de a anexa „un stat întreg, Moldova, membru CSI”.
Dar, politologul ucrainean Vitali Kulik declară pentru agenţia Regnum:
„tentativa de a atrage Ucraina în acest conflict nu este ceva nou. Forţele ruseşti au încercat deja să lanseze o campanie antiromânească în ţara noastră”.
„În raporturile şi aşa destul de complicate cu România, noi trebuie să căutăm, înainte de toate, puncte de convergenţă. Mai ales că România este membru UE. Şi pentru că veni vorba – nu numai o serie de politicieni ruşi vor să vadă Ucraina terţă parte în acest conflict: în România există, de asemenea, forţe care vor să joace împotriva ruşilor folosind cartea ucraineană. Dar în acest conflict, Ucraina nu poate fi decât figurant, nu jucător. Este un argument suficient pentru a rămâne de o parte. Poziţia Ucrainei trebuie să fie foarte simplă – nu avem nici o treabă cu acest conflict dintre Moscova şi Bucureşti”, crede expertul.
Durerea Moldova
Dacă Rusia a ajuns la gafe diplomatice, înseamnă că durerea e mare! Involuntar, probabil, Kosaciov recunoaşte ce doare Rusia:
„România este o ţară care are şi aşa relaţii diplomatice complicate cu restul lumii din cauza Republicii Moldova, pe care Bucureştiul – cel puţin prin actualul ei preşedinte – nu o consideră un stat suveran şi nici măcar nu a trecut la recunoaşterea formală a graniţei dintre cele două state, în ciuda faptului că formal este vorba despre graniţa externă a UE”.
Adică graniţa de pe Prut.
Oare Kosaciov să fi fost în spatele campaniei de presă privind acordarea cetăţeniei române basarabenilor?
Se pare că unirea Basarabiei cu România este un eveniment apocaliptic pentru Rusia. Majoritatea analiştilor ruşi şi ucraineni sunt de acord ca alipirea Basarabiei la România ar schimba „apocaliptic” echilibrul geopolitic şi geostrategic la Marea Neagră, în defavoarea Rusiei şi Ucrainei, şi în favoarea României.
În tot acest vacarm, până şi patriarhul Kiril, al Moscovei şi al întregii Rusii a simţit nevoia să sară în ajutor: „Moldova este parte inseparabilă a Sfintei Rusii” şi „Sfânta Rusie este o noţiune nici etnică, nici politică, nici lingvistică, este o noţiune spirituală”. (21 august 2010, la întâlnirea cu mitropolitul Vladimir al Moldovei, de la mănăstirea din Solovki, din Marea Albă)
Aceasta îmi aduce aminte de o altă intervenţie „spirituală”, a defunctului patriarh, Alexei al II-lea, care a binecuvântat arsenalul nuclear al Sfintei Rusii, singurul capabil să-i asigure suveranitatea şi independenţa!!!
Teama de Băsescu
Agenţia rusă RIA Novosti susţine că Băsescu l-a chemat pe Filat la Iaşi pentru a-l convinge să-l susţină pe Mihai Ghimpu în alegerile prezidenţiale din noiembrie.
Agenţia avertizează că dacă î-l susţine pe Ghimpu, Filat va deveni prizonierul politicii lui Băsescu, atât în relaţie cu Moldova, cât şi cu Rusia.
Din nou, Stratfor
Şi în alte analize, Stratfor consideră România ca unul din polii de putere. România devine din ce în ce mai capabilă să fie creator deliberat de context geopolitic în Europa şi mai ales în Europa Centrala plus CSI. Adică România îşi permite să aibă propria politică în regiune, să facă regulile jocului, chiar dacă este membru NATO şi UE. Această libertate provine din parteneriatul strategic cu SUA, libertate evidenţiată şi de geopolitologul rus Alexandr Dughin (vezi „Basarabia, valea Fergana şi teama de România”).
De la dizolvarea Iugoslaviei la începutul anilor ’90, România a devenit cea mai puternică ţară din regiune, şi, în comparaţie cu vecinii săi, are capacitatea militară şi de securitate de a dovedi acest lucru. Populaţia României este cât a Bulgariei, Serbiei şi Ungariei luate la un loc, iar perspectiva unirii cu Basarabia (încă 4 milioane de oameni) creşte puterea de influenţă a României.
Într-o analiză din februarie 2010, Stratfor numeşte România candidatul perfect al SUA de reducere a influenţei Rusiei în Europa.
Fiind deja un partener-cheie al Statelor Unite, cu cele patru baze americane, România va găzdui şi elemente ale viitorului scut antirachetă. Acest lucru va furniza României o apărare strategică ce îi va extinde şi mai mult influenţa politică în regiune.
Se ştie deja că Bulgaria, Slovenia şi Croaţia, poate şi Albania, vor lua acelaşi tip de avion de luptă ca şi România. Probabil un motiv în plus pentru Lockhed Martin, SAAB şi Eurofighter, să facă oferte cât mai tentante.
Liderii politici şi militari americani au făcut o prioritate din consolidarea relaţiilor cu România şi, potrivit unui diplomat occidental, „românii au devenit cei mai buni prieteni ai Americii în regiunea Mării Negre”, relatează Los Angeles Times, în ediţia electronică de joi, preluat de Madiafax.
„Există de asemenea discuţii ca SUA să folosescă România ca loc de antrenament pentru candidaţii la angajare în poliţia afgană”. „Soldaţii români sunt cunoscuţi pentru agresivitate şi pentru că nu cedează într-o luptă chiar dacă sunt depăşiţi ca număr şi dotare, conchide cotidianul american.” Mediafax
Se pare că România începe să folosească imensa forţă de influenţă dată de calitatea de membru UE, de membru NATO, şi de partener strategic al SUA .
Avantajul Rusiei, dat de concubinajul Ucrainei, începe să scadă.
Virgiliu Culiceanu,
24.08.2010
