Copila şi lupul
Într-o zi, după-masă, un lup mare pândea într-o pădure întunecată să treacă o copilă cu un coş cu mâncare pentru bunica. În cele din urmă, copila trecu şi chiar ducea un coş cu mâncare.
„Duci acel coş bunicii?”, o întrebă lupul.
Copila îi răspunse că da, îl ducea bunicii. Atunci lupul o întrebă unde locuia femeia, iar copila îi spuse şi lupul dispăru în pădure.
Când copila deschise uşa casei bunicii, văzu imediat că era cineva în pat, cu o bonetă şi cu o cămaşă de noapte. Nu ajunse nici măcar la 7 metrii şi jumătate de pat că înţelesese că nu era bunica, ci lupul, deoarece chiar şi cu o bonetă pe cap un lup nu seamănă cu o bunică, mai mult decât poate semănă un autobuz cu Sofia Loren.
Copila scoase atunci din coş un pistol automat şi-l omorî pe lup.
Morala: […]”Pentru a învăţa să înoţi este nevoie să te arunci în apă”, spune un proverb. Câţiva, din fericire, învaţă, dar mulţi se îneacă.[…]
