Prorectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, prof. univ. dr. Pompei Cocean (fost decan al Facultăţii de Geografie) a redat de curând publicităţii un comunicat de presă din care reiese că renumita instiuţie clujeană de învăţământ superior – cea mai mare din România – prin conducerea acesteia, îşi exprimă net dezacordul cu privire la proiectul minier de exploatare a aurului din Munţii Apuseni iniţiat de compania Roşia Montană Gold Corporation, fimră controlată de trustul canadian Gabriel Resource. „Credem că e momentul să fim demni de ea, spunând un NU răspicat acestui proiect dezastruos pentru templul sfânt al poporului român, constituit, acum şi totdeauna, din Munţii Apuseni”, este fraza cu care se încheie amintitul document oficial al Universităţii clujene. Insituţia clujeană de învăţământ superior consideră indiscutabilă posibilitatea implementării unui astfel de proiect de explaotare mineră a aurului ce poate să aducă efecte dezastruoase şi iremediabile asupra mediului, peisajului şi societăţii umane din yona Munţilor apuseni, şi nu numai.
Pe de altă parte Consiliul de Administrație al Universităţii Babeş-Bolyai, reunit în ziua de 1 aprilie 2011 a decis că insituţia universitară clujeană pe care o reprezintă împreună cu facultăţile, catedrele, unităţile de cercetare şi personalităţile ei ştiinţifice nu va avea nici o legătură şi nici o colaborare cu firma minieră Roşia Montană Gold Corporation şi nu autorizează vreo folosire a numelui sau siglei unităţilor şi a personalităţilor menţionate de către respectiva corporaţie de origine canadiană.
Mai mult, unul dintre cei mai renumiţi geologi din România, profesor universitar (consultant) dr. Ioan Mârza, de la UBB Cluj, un remarcabil specialist şi cercetător al minereurilor de aur şi argint din Munţii Apuseni, declară deschis ca o exploatare auriferă precum cea din proiectul propus de Roşia Montană Gold Corporation este una care nu-şi justifică temeiul ştiinţific, economic şi nici cel social, precum şi faptul că urmările nocive ale unei astfel de întreprinderi va produce efecte dezastruoase în zona Apusenilor, iremediabile nu doar asupra populaţiei, ci şi al mediului geografic din zonă cu repercursiuni în ţările vecine, concluzii redcatae într-o scrisoare deschisă preşedintelului ţării, Traian Băsescu, şi autortăţilor statului român.
Redăm în continuare textul documentelor amintite.
PROIECTUL ROŞIA MONTANĂ
Legat de controversatul proiect Roşia Montană, promovat de Compania Gold Corporation, aflat actualmente în dezbatere publică, în calitate de bun cunoscător al regiunii, dar şi al altor teritorii europene unde mineritul a produs sau risca să producă efecte dezastruoase asupra mediului, peisajului şi societăţii, consider că aprobarea derulării lui va avea următoarele consecinţe iremediabile:
1. Exploatarea minereurilor preţioase din cele patru masive (Cetate, Cârnic, Orlea şi Jig) va distruge un monument unic al civilizaţiei umane, constituit din peste 300 km de galerii de mină datând din Antichitate, Evul Mediu şi până astăzi. Valorificarea turistică a acestui patrimoniu de excepţie, pe care nici-un alt popor nu-l are, ar asigura, pentru secole de acum înainte, prosperitatea regiunii şi beneficii incomparabil mai mari decât cele preconizate de extorcarea bogătiei auro-argintifere a zonei. (Deoarece se manifestă mari şi întemeiate rezerve în ceea ce priveşte evaluarea corectă a zăcământului de către experţii Companiei Gold Corporation, în sensul subevaluării deliberate a conţinutului şi valorii acestuia, o evaluare realizată de către statul român, cu aportul eventual al experţilor numiţi de Consiliul Europei, este imperios necesară).
2. Proiectul este deficitar conceput, în manieră sălbatecă, în ceea ce priveşte peisajul şi mediul aferent. El vizează obţinerea de avantaje maxime şi rapide pentru promotor (Compania Gold Corporation), în vreme ce statului român îi revine o infimă parte din câştigurile preconizate. In schimb, toate consecinţele nefaste ale exploatării miniere (gestiunea unui imens depozit de cianuri secole la rând, distrugerea unui patrimoniu ştiinţific şi turistic inegalabil) urmând să fie suportate de acesta şi cetăţenii săi;
3. Exploatarea zăcământului menţionat în sistemul preconizat de Gold Corporation, va distruge localitatea Roşia Montană în care, redusă la scară, dar extraordinar de expresivă, este înmagazinată întreaga civilizaţie transilvană şi a Europei Centrale, cu melanjul său etnic, multiculturalism şi multiconfesionalism;
4. Lacul de decantare din Valea Corna, situat la 5 km amonte de oraşul Abrud, va produce, în cazul ruperii barajului din cauze naturale greu de estimat şi previzionat (fenomene climatice extreme ce se intensifica in perioada actuală, alunecări de teren masive, cutremure etc) o tragedie similară ca efecte celei de la Pompei, Herculanum sau Stabiae, îngropând acest oraş în depozitele de steril şi cianuri deversate. Adică o populaţie de cca 6.200 locuitori şi o istorie milenară a mineritului din Munţii Apuseni şi din întreaga lume
5. Exploatarea, într-o perioadă de 17 ani, a întregului zăcământ, va răpi, în perspectivă, populaţiei din zonă o sursă de venituri pe care mai mult de 2 000 de ani de extragere continuă a aurului n-a epuizat-o. Motivarea susţinătorilor proiectului cu cele câteva sute de locuri de muncă pentru o perioadă atât de scurtă este, în acest context, un argument jalnic;
6. Soluţiile alese de Gold Corporation pentru rezolvarea problemei populaţiei strămutate, prin construirea unui alt stabiliment numit Roşia Nouă, sunt derizorii, neasigurând nici-o sursă de venit (terenul este nefertil, impropriu utilizării agricole; casele, cu o extensiune minimală a spaţiului de locuit, nu oferă nici-o perspectivă practicării turismului rural; distrugerea peisajului zonal prin exploatarea în carieră a zăcămintelor este incompatibilă cu orice activitate turistică, în ciuda invocării ei asidue de către adepţii proiectului etc).
7. Soluţiile propuse de Gold Corporation pentru contrabalansarea efectelor dezastruoase ale cianurilor utilizate in procesul de rafinare a minereului nu oferă siguranţă în ceea ce priveşte contamninarea pânzei freatice, a solului şi atmosferei. Poluarea Arieşului, Mureşului şi Tisei (cu efecte negative inclusiv în raporturile cu ţările învecinate) este oricând posibilă, indiferent de asigurările oferite de apologeţii interesaţi ai proiectului. Cataclismele naturale sau erorile antropice nu pot fi anticipate, nici ca intensitate, nici ca moment de declanşare. Dezastrul de la Fukuşima, datorat unor cauze naturale ce nu au putut fi estimate la adevarata lor semnificaţie de către atât de precauţii specialişti japonezi, trebuie să fie un reper pentru orice intervenţii riscante asupra naturii oricărei regiuni terestre;
8. Apreciem că planurile de amenajare a teritoriului aferent Roşiei Montane, dar şi al oraşelor Abrud şi Câmpeni (PUG, PUZ, PATZ) trebuie să fie reanalizate şi evaluate de comisii de experţi aparţinând unor foruri decizionale şi ştiinţifice recunoscute (Consiliul Europei, Academia Română, Universitatea Babeş-Bolyai – unitatea de învăţământ şi cercetare cea mai reprezentativă a Transilvaniei). Elaborarea lor de firme necunoscute şi evaluarea lor de către comisii îndoielnice sub aspectul calificării, al cunoaşterii profunde a realităţilor zonei şi conceptelor actuale ale strategiilor de dezvoltare europene, nu slujeşte nici pe departe adevărului despre o problemă de mare impact naţional şi internaţional.
9. Considerăm că este nevoie stringentă de o nouă strategie de dezvoltare economico-socială a regiunii, realizată pe principiile ecologice, ale coeziunii teritoriale şi ale avantajului comparativ (valorificarea turistică fiind net superioară, ca eficienţă şi durabilitate, în raport cu cea minieră). Colectivul de specialiştii ai UBB, realizatori ai unor importante proiecte de planificare şi amenajare teritorială, (inclusiv ai proiectului TICAD, privind dezvoltarea în bazinul hidrografic al Tisei, în colaborare cu cei din Ungaria, Slovacia, Ucraina şi Serbia) pot oricând satisface cerinţele unui astfel de demers.
Sunt decizii care ne obligă şi ne onorează totodată. Ne obligă în raport cu conştiinţa colectivă, cu adevărul faptelor, cu destinul şi perspectivele înfăptuirilor şi lucrurilor. Ne onorează în măsura în care putem opri interesele oculte, primatul derizoriului asupra durabilului, al mercantilismului în raport cu spiritul. Roşia Montană ne oferă tuturor şansa unei astfel de decizii. Credem că e momentul să fim demni de ea, spunând un NU răspicat acestui proiect dezastruos pentru templul sfânt al poporului român, constituit, acum şi totdeauna, din Munţii Apuseni.
Prof.univ.dr. Pompei Cocean
Prorector al Univ. Babeş-Bolyai
Consiliul de Administrație al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca
Nr. 6.153 din 1 aprilie 2011
DECLARAŢIE privind activităţile în cooperare
O universitate, o facultate, o catedră sau o personalitate universitară din societatea civilizată angajează activități (inclusiv sponsorizări) cu unități (firme, bănci, companii, societăți etc.) care se bucură de un prestigiu indubitabil sub orice aspect (comercial, civic, moral). Nici o persoană nu poate angaja catedra, facultatea, universitatea, propria calitate de universitar, fără aprobarea organismelor competente ale instituției.
Ataşată acestei conduite, raționale şi în baza reglementărilor Universității Babeş-Bolyai, Consiliul de Administrație, reunit în ziua de 1 aprilie 2011 hotărăşte:
1. Având în vedere rapoartele întocmite de specialiştii proprii, făcute publice şi remise Guvernului şi altor autorități române, luând în seamă argumentele prezentate în controversa publică privind Roşia Montana, Universitatea Babeş-Bolyai, facultățile, catedrele, unitățile de cercetare şi personalitățile ei ştiințifice nu întrețin cooperării cu Gold Corporation şi nu autorizează vreo folosire a numelui sau siglei unităților şi personalităților menționate de către corporație;
2. Orice activitate în relație cu o altă unitate (incluzând sponsorizările), care se realizează în Universitatea Babeş-Bolyai, presupune, conform reglementărilor legale (inclusiv reglementărilor universității), aprobarea din partea catedrei şi decanatului respectiv, ca şi din partea Consiliului de Administrație al Universității Babeş-Bolyai.
ROŞIA MONTANĂ PANTHEONUL ISTORIEI NEAMULUI ROMÂNESC
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ D-SALE DOMNULUI PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI TRAIAN BĂSESCU ŞI AUTORITĂŢILOR ROMÂNE ABILITATE SĂ SOLUŢIONEZE PROBLEMA ROŞIEI MONTANE
Permiteţi-mi Stimate Domnule Preşedinte al României Traian Băsescu, şi înalte autorităţi cu funcţii şi răspunderi politico-economice în Statul Român, să aduc în discuţie mult dezbătuta „problemă a Roşiei Montane” – o chestiune, mai mult decât actuală, acută, şi de cea mai mare importanţă pentru România noastră şi toţi românii deopotrivă, pentru Preşedintele ei.
Asupra acestei chestiuni, Stimate D-le Preşedinte, V-aţi exprimat opinia într-un mod diplomatic, cu prilejul confruntării finale a candidaţilor la Preşedinţia României, Traian Băsescu – Mircea Geoană, la TV, spunând că mergeţi pe mâna specialiştilor, şi că în cazul în care nu se distrug valorile arheologice ar fi important să se exploateze această bogăţie naţională (recunosc, am reţinut ideea şi nu exprimarea textuală fidelă). În ansamblu aflu acest punct de vedere corect, însa ceea ce e mai puţin evident nespecialiştilor – iar specialiştii interesaţi tăinuiesc – este că cele mai importante comori geoarheologice miniere de la Roşia Montană, argumente vii indubitabile ale originii poporului român, sunt tocmai aceste obiective preconizate a se exploata şi lucrările romane ce le conţin, respectiv masivele vulcanice (dacitice), Cetate şi Cârnic, precum şi ocurenţele colaterale acestora (obiectivele geominiere de la Orlea, Ţarina, Igre-Văidoaia etc.)., cu lucrări miniere vechi şi mineralizaţii aurifere (filoane, stockwork-uri, impregnaţii) şi cu galerii romane (galeria romană din Orlea, singura amenajată vizitatorilor).
În privinţa patrimoniului de valori arheologice inestimabile de la Roşia Montană, există cel puţin două categorii de obiective majore:
– zăcământul propriu-zis (în sens clasic) corespunzător celui mai important obiectiv geoarheologic, masivele vulcanice Cetate şi Cârnic, preconizate a fi integral valorificate, deci distruse de o viitoare exploatare;
– artefactele arheologice propriu-zise, reprezentate prin obiecte de minerit (opaiţe, ciocane etc., chiar şi lemn de mină din vechile armături) şi auxiliarele necesare vieţii şi activităţii minerilor, familiilor acestora, locuitorilor în ansamblu din perioada antică (daci, romani), medievală şi mai recentă (cimitire cu morminte, pietre – stele funerare etc.).
Evident, o parte infimă din a doua categorie a artefactelor arheologice pot fi recuperate şi expuse în muzee (majoritatea însă, vor dispărea sub puterea şi colţii excavatoarelor), dar cele mai de preţ obiective de patrimoniu inestimabil, sursele geologice devenite geoarheologice (vechile lucrări miniere, romane, medievale) urmează a fi distruse! În realitate Roşia Montană, cea mai mediatizată localitate rurală din România, trăieşte zbuciumul între a fi şi a nu mai exista, ultima alternativă însemnând a ne prohodi propria istorie pentru un pumn de dolari.
Este important de ştiut că în conceptul ştiintific actual, referindu-ne la cazul Roşia Montană se modifică însăşi noţiunea clasică de zăcământ, în sensul că valoare economică se atribuie întregii arii aparţinătoare Roşiei Montane, indiferent de natura sursei geologice aurifere aflată pe o suprafaţă extinsă. Având în vedere cele spuse ne întrebăm: cum pot fi descărcate de sarcină istorică-arheologică, masivele vulcanice (doi „stâlpi” gemeni) Cârnic şi Cetate, ciuruite de galerii romane, medievale şi mai noi, când ele însele constituie în integritatea lor situri geoarheologice unitare? Sarcina istorică a Roşiei Montane este indiscutabil superioară sub interes naţional „sarcinii miniere”, de aceea, Roşia Montană trebuie descărcată de „sarcină minieră” Nu de cea istorică şi orientată spre un viitor Parc Naţional Roşia Montană, spre turismul internaţional modern organizat, începând cu refacerea localităţii în stilul propriu anilor săi de glorie, cu şteampuri de zdrobit şi prelucrat minereul aurifer, cu auxiliarele acestora, inclusiv cu puncte de şaitrocare a aurului aluvionar etc., reţinându-se aura de dinainte de naţionalizare. Pe tema şaitrocării aluviunilor aurifere s-ar putea organiza concursuri internaţionale periodice de mare succes. De ce specialiştii români în turism tac? Tac şi în cazul internaţionalizării şi amplificării turismului istoric la cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, şi nici nu cunosc, probabil, alt obiectiv geoarheologic de importanţă naţională majoră, cum sunt carierele dacice de calcare sarmaţiene de la Sângeorgiu-Strei, din care dacii au construit renumitele cetăţi pomenite, inclusiv capitala lor, Sarmizegetuza1 din creerii munţilor. Prin turism internaţional, un viitor Parc Naţional Roşia Montană ar putea constitui, în timp, un celebru obiectiv geoarheologic, etnogeografic din Europa, aducător de venituri şi faimă ţării noastre, alt motiv în plus pentru care se impune reconsiderarea valorificării sale.
Dacă mi se permite o comparaţie cu un alt important obiectiv şi tezaur arheologic românesc, aş spune că zăcămintele auro-argentifere de la Roşia Montană – inclusiv elementele minore recuperabile tehnologic -, adică masivele vulcanice Cetate şi Cârnic, sunt cloşca, iar ocurenţele laterale, inclusiv siturile arheologice de esenţă negeologică, sunt doar puii şi puişorii. Aşa încât, aceste obiective geologice-geoarheologice, şi totodată, cele mai solide şi sfinte documente ale ontogenezei poporului român nu pot fi distruse sub nici un motiv. Distrugerea acestor dovezi dintre cele mai convingătoare asupra latinităţii poporului român ar constitui un act criminal la adresa istoriei şi a viitorului neamului nostru! În unele ţări europene vestice, obiective geoarheologice similare şi chiar de importanţă şi faimă inferioară sunt declarate monumente UNESCO, adică o mândrie şi o avere de rang european şi mondial, iar noi le distrugem?
În consecinţă, a introduce în calcule – în vederea acordării avizului de exploatare – drept parametri de bază doi factori esenţiali şi comuni mineritului, respectiv rentabilitatea economică şi posibilitatea refacerii mediului natural-istoric, în cazul dat, ar fi cea mai gravă eroare, o greşeală catastrofică, deoarece, în inconştienţa noastră ne-am distruge cel mai de preţ argument istoric asupra originii poporului român ilustrat prin lucrări miniere bine conservate (subterane şi de suprafaţă), datate ca fiind de peste 2000 de ani, probabil chiar şi dacice (la suprafaţă), dar în mod cert romane, atât la suprafaţă (lucrări miniere realizate prin decrepitarea rocii cu ajutorul focului) cât şi subteran (galerii trapezoidale săpate cu dalta şi ciocanul). Să mai reţinem că aurul ce ar intra în visteria Statului român din zăcământul Roşia Montană (atâta cât a mai rămas), ar constitui un simplu „foc de paie” pentru economia românească, iar pierderile iremediabile ale acestor mărturii geoistorice privind localizarea şi atestarea genezei poporului român ar fi incalculabile şi suprimate pentru totdeauna. Să mai reţinem că zăcămintele aurifere din Munţii Apuseni se exploatează de peste 2000 de ani, şi cu toate acestea populaţia locală a continuat să trăiască în sărăcie. Ar fi altfel acuma? Cu siguranţă Nu. Merită a ne aminti, comparativ, un alt eveniment tragic legat de mineritul de la Roşia Montană. După 1970, comunismul avid de aur şi nesocotind valoarea istorică a obiectivelor miniere a început decapitarea celui mai falnic monument gearheologic din România, şi poate din Europa, a masivului Cetate, exploatându-l de la suprafaţă spre adâncime, distrugând totodată o însemnată parte a lucrărilor romane de la suprafaţa acestuia, rămase doar în fotografiile vremii (fig. 1, 2 si 3). Cei care acum vor decide soarta Roşiei Montane au fost, în majoritate, martorii acelor vremuri, şi ne întrebăm: ce salt economic de seamă a cunoscut România acelor timpuri în urma începerii distrugerii falnicului stâlp al istoriei latinităţii neamului românesc? Poporul român şi ţara sa nici n-au sesizat vreun avantaj, decum un reviriment economic. Indubitabil, aşa s-ar întâmpla şi de această dată în cazul avizului favorabil exploatării, iar valorile naţionale despre care vorbim, şi chiar universale, ar dispărea pentru totdeauna. Dorim a repeta această eroare într-o variantă incomparabil mai gravă? Cine îşi asumă această răspundere în faţa istoriei?
Intervenţia noastră nu se va opri asupra chestiunii mult dezbătute în presa românească, privitoare la refacerea mediului geografic în urma exploatării gigant de la Roşia Montană, nici nu va face referiri la cantitatea de cianură utilizată în tehnologia extragerii aurului din minereu sau la consecinţele grave ce le-ar putea avea. Cine discută aceste probleme – în ansamblul lor, indiscutabil de importanţă majoră – inclusiv a discontinuităţii etno-istorice sociale, abordează post-factum, tema dezastrului provocat de taifunul exploatării şi nu prevenirea taifunului.
Citeam undeva că în unele ţări scandinave, bogate în păduri de conifere, este interzisă tăierea arborilor, lemnul de prelucrare se importă. Cunoaştem situaţia în România, privitoare la patrimoniul pădurilor din munţii noştri, patrimoniu, parţial distrus. Culmea, dispunem de valori istorice unice în privinţa originii şi ontogenezei poporului roman, valori recunoscute pe plan mondial, carora unii dintre noi le-au semnat distrugerea prin legislaţie iar alţii în mod regretabil o promovează prin mass-media.
Originea strămoşească pe care o afişăm şi în mod firesc ne mândrim cu ea, nu se distruge, nu are preţ în nicio tranzacţie comercială, de aceea trecutul, prezentul dar şi viitorul ne impun a o respecta cu sfinţenie şi a elimina din orice calcule distrugerea Roşiei Montane, Pantheonul istoriei neamului nostru. Să oferim crezare, astfel, Academiei Române, Bisericii Ortodoxe Române şi atâtor forum-uri şi societăţi civile, culturale şi de protecţie a mediului, multor milioane de români al căror glas trebuie auzit şi respectat, stimate Domnule Preşedinte al României, Traian Băsescu, onoraţi senatori şi deputaţi investiţi prin pecetea votului de cetăţenii României să promulgaţi legi drepte în ţară şi să arboraţi măsuri aducătoare de bunăstarea şi grija avutului naţional. Vom mai spune două chestiuni: prima, regretele unor fapte apuse sau decizii luate nu servesc la nimic, şi a doua, opţiunea în chestiunea discutată nu este una politică, nici chiar strict economică, ci toate la un loc şi profund patriotică, care nu ne permite a negocia şi a vinde valorile naţionale.
În speranţa că Veţi cumpăni cuvintele ce cu Onoare şi cu toată încrederea şi sinceritatea Vi le adresez, Stimate Domnule Preşedinte al României, Traian Băsescu, şi înalte autorităţi din conducerea ţării, Vă rog să primiţi respectuoasele noastre consideraţii.
Permiteţi-mi Vă rog să exprim pe această cale şi cu prezentul prilej, câteva cuvinte şi către Societatea Gold Corporation Roşia Montană.
Apreciez profesionalismul geoştiinţific al societăţii Dvs., de asemenea, specialiştii care Vă onorează instituţia – inclusiv pe cei care au solicitat consultaţii ştiinţifice din partea mea (oferite cu toată consideraţia), în vederea depistării altor obiective geologice aurifere de important interes în Munţii Apuseni) – , unde au lucrat şi lucrează în calitate de geologi unii dintre foştii mei studenţi. Port respect şi recunoştinţă acestei Societăţi, conducerii ei, care a avut amabilitatea de-a sponsoriza parţial, în anii din urmă, ultimele două volume din tetralogia tratatului meu intitulat Geneza zăcămintelor de origine magmatică (cca 1500 p.).
Dar, în calitate de profesor universitar cu autoritate ştiinţifică recunoscută internaţional în specialitatea Zăcăminte de minereuri, cu studii asupra zăcământului auro-argentifer de la Roşia Montană (pe care l-am vizitat de nenumărate ori şi cercetat în ultimii 50 de ani), conducător al unei exceptionale teze de doctorat cu această temă, referent ştiinţific al altei teze de doctorat cu tematică corespondentă, îndrumător de-a lungul anilor al multor lucrări de diplomă studenţeşti despre acest celebru zăcământ, de asemenea, cunoscător al geoarheologiei miniere de la Roşia Montană, şi totodată de român, se impune a mă exprima deschis în chestiunea ardentă şi vitală tuturor locuitorilor ţării noastre, românilor de azi, de mâine şi de pretutindeni.
Cu deosebită stimă,
Prof. cons. dr. Ioan Mârza
Departamentul de Geologie
Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
