Vechiul sistem de salarizare împiedică retribuirea muncitorilor după cantitatea şi calitatea muncii depuse şi frânează stimularea salariaţilor în vederea calificării lor profesionale şi a măriri producţiei şi productivităţii muncii.
„Plenara C.C. al PMR din 22-24 decembrie 1948 a luat în discuţie printre altele şi problema salarizării. În Rezoluţia adoptată de Plenară, în capitolul care se ocupă cu problemele legate de grija Partidului nostru pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale salariaţilor se spune: <
Într-adevăr, vechiul sistem de salarizare nu numai că nu mai corespundea – în anul 1949 – situaţiei economice şi politice interne din ţara noastră, dar constituia o piedică în calea dezvoltării forţelor noastre de producţie, era o piedică în calea îmbunătăţirii continue a nivelului de trai, în primul rând al muncitorilor.
Este ştiut faptul că sub regimurile burghezo-moşiereşti, salarizarea era una din cele mai nimerite mijloace de care se foloseau patronii, în general capitaliştii, pentru pauperizarea masei muncitoare, pentru desbinarea şi slăbirea forţelor ei de luptă.
În anul 1949, primul an de economie planificată în RPR, cadrul politic şi economic se schimbase fundamental. Ţara noastră se bucura de un regim politic înaintat – de regimul de democraţie populară. Principalele mijloace de producţie, financiare, de transport, asigurări erau naţionalizate. În locul vechilor relaţii antagoniste dintre patroni şi muncitori s-au aşezat relaţii de colaborare dintre Statul oamenilor muncii – ca proprietar şi muncitorii chemaţi să împingă înainte economia naţională. Se punea deci problema cointeresării materiale a muncitorilor în construcţia socialistă care începuse. Aceasta cerea reorganizarea fundamentală a sistemului de salarizare, chemat să stăvilească fluctuaţia braţelor de muncă, să mobilizeze muncitorii, nu să-i îndepărteze de lupta pentru construirea socialismului.
La baza noului sistem de salarizare pus în practică acum un an au stat învăţăturile staliniste însuşite în mod creator de către Partidul clasei muncitoare. […]
Aplicarea practică a principiului socialist de retribuţie după muncă a dus la întărirea disciplinii în muncă, la stimularea muncitorilor. În acelaşi timp, a contribuit la îndeplinirea planurilor de producţie şi la depăşirea lor, la îmbunătăţirea continuă a nivelului de trai a salariaţilor. Aplicarea lui justă a fost asigurată prin participarea sindicatelor la operaţiunile de încadrare şi totodată la judecarea contestaţiilor celor care s-au considerat nedreptăţiţi la încadrarea în grupele şi categoriile de salarizare.
Noul sistem de salarizare a contribuit din plin la dezvoltarea necontenită a forţelor de producţie naţională. Muncind mai cu stăruinţă şi mai bine, muncitorul a fost plătit mai bine. Mulţumită muncii în acord – acolo unde a fost posibil – fruntaşii în producţie care şi-au depăşit normele şi-au sporit venitul o dată, de două ori şi chiar mai mult. Ceea ce este important, esenţial, în noul sistem de salarizare este faptul că deschide tuturor oamenilor muncii posibilitatea să câştige un salariu mai mare, muncind mai mult şi mai bine. Pentru cei ce nu puteau – din condiţii obiective – să muncească în acord, aplicarea justă a primelor de producţie şi a altor feluri de recompense şi stimulente materiale, a răsplătit eforturile lor depus pentru ridicarea producţiei, a productivităţii muncii, pentru îndeplinirea şi depăşirea planurilor de producţie şi pentru îmbunătăţirea calităţii produselor şi reducerea preţului de cost.
Noul sistem de salarizare după cantitatea şi calitatea muncii depuse a avut un rol deosebit de însemnat pentru realizarea Planului de Stat pe anul 1949.
El a fost primit cu bucurie de oamenii muncii pentru că le-a oferit posibilitatea să-şi ridice câştigul prin muncă cinstită şi astfel să-şi îmbunătăţească necontenit nivelul de trai. Acest sistem al retribuţiei bazată pe munca depusă a exprimat şi exprimă clar grija pe care Partidul clasei muncitoare, regimul nostru de democraţie populară, o poartă oamenilor muncii angajaţi în măreaţa bătălie a construirii socialismului în Patria lor”. [„Lupta Ardealului”, Anul VI, nr.1838, Cluj, 14 ianuarie 1950].
