„The Telegraph” comentează că Rusia trebuie să aleagă între a respecta legea naţiunilor şi a deveni stat terorist. Creşte numărul de acuzaţii internaţionale la adresa Rusiei, în cazul avionului doborât în estul Ucrainei, constată și cotidianul francez “Libération”.“Libération” scrie că liderii din toată lumea i-au criticat pe separatiştii proruşi care s-au grăbit să ridice corpurile de la locul faptei. Aseară, şeful diplomaţiei americane a acuzat direct Moscova că le-a furnizat racheta cu care au lovit avionul, potrivit RFI România.
John Kerry a declarat că există dovezi circumstanţiale extraordinare care indică responsabilitatea Rusiei şi a separatiştilor proruşi. Şi totuşi, Kerry nu i-a acuzat direct că ar fi lansat racheta cu care a fost pulverizat avionul Malaysian. El a spus însă că America are informaţii că o mare cantitate de material militar a fost adusă în Ucraina dinspre Rusia luna trecută, inclusiv un convoi de blindate şi de lansatoare de rachete. Mai mult, Statele Unite au văzut imagini cu un lansator de rachete mutat înapoi în Rusia după doborârea avionului. Parisul, Londra şi Berlinul au ameninţat şi ele Rusia cu noi sancţiuni dacă preşedintele Vladimir Putin nu obţine de la rebeli un acces liber şi total la locul unde s-a prăbuşit Boeing-ul 777.
Olanda şi-a schimbat şi ea radical tonul: premierul Mark Rutte i-a transmis telefonic lui Vladimir Putin că îi dă o ultimă şansă să-şi exerseze influenţa asupra separatiştilor proruşi. Trebuie să reamintim, Magda, că peste jumătate dintre victime – 193 din 298 -erau cetăţeni olandezi şi că există o mare presiune din partea familiilor acestora să recupereze corpurilor celor dragi.
Australia, care a pierdut şi ea 28 de cetăţeni a acuzat Rusia, prin vocea premierului Tony Abbott, că “vrea să se spele pe mâini”. Cuvinte extrem de dure aşadar. Măsuri concrete, încă nu. Doar o ameninţare, din partea aceluiaşi Tony Abbott: Putin nu va fi binevenit la summitul G20 din septembrie.
“Le Figaro” remarcă tăcerea apăsătoare a Kremlinului în acest caz
A existat doar un comunicat de presă sec, ieri-seară, prin care Vladimir Putin reafirmă, după ce a discutat cu Angela Merkel, că încetarea operaţiunilor militare şi lansarea negocierilor de pace trebuie să rămână o prioritate. Amândoi cer oficial “o anchetă obiectivă şi independentă”. Dincolo de acest mesaj scurt, Kremlinul, principalul actor de pe banca acuzaţilor, a recurs la o tăcere neobişnuită. Asta s-a întâmplat pe tot parcursul weekendului.
Puterea rusă a lăsat în schimb în grija presei de stat să organizeze riposta: bateriile de rachetă incriminate ar fi fost zărite de fapt, scrie această presă, într-un teritoriu controlat în fapt de forţele loialiste. Şi, din contră, Kievul ar fi cel care ar refuza propunerile forţelor rebele şi accesul anchetatorilor. Încă o dată, este ceea ce scrie mass-media controlată de stat.
“The Telegraph”: Rusia trebuie să aleagă între a respecta legea naţiunilor şi a deveni stat terorist
Cotidianul readuce aminte de un capitol al istoriei zbuciumate franco-britanice. Mai exact, momentul 1858, când asupra Marii Britanii plana o suspiciune în ce priveşte tentativa de asasinare a lui Napoleon al III-lea. Premierul britanic a reacţionat cu surprindere şi a făcut o amplă anchetă pentru a curăţa numele ţării. Nimeni nu acuza statul britanic direct sau indirect de implicare în tentativa de asasinare, ci doar că nu a ţinut un ochi pe potenţiali terorişti ce trăiau sub jurisdicţia sa. Orsini, cel acuzat, în fapt un italian trăind pe sol britanic, învăţase cum să facă bombe şi îşi procurase materiale. Echivalentul modern ar fi: să te prefaci că nu vezi achiziţia unui lansator de rachete sol – aer de către un grup paramilitar sprijinit de forţele tale armate.
În 1858, premierul Palmerston a înţeles că, deşi ţara sa era temută şi respectată, tocmai ea dintre toate naţiunile trebuia să respecte legile internaţionale. Atunci când o naţiune mică se transformă în stat terorist, e un mare inconvenient. Dar atunci când o mare putere face asta, e o calamitate. Legătura la dumneavoastră, domnule preşedinte Putin, îşi încheie “Telegraph” comentariul.
Citiți mai multe titluri din presa internațională AICI
