Tertium non datur. A învins modelul „soft” al Rusiei în Republica Moldova?!

Săptămâna aceasta presa rusă a lansat o poveste „lacrimogenă” dedicată alegerilor parlamentare care s-au scurs în Republica Moldova, dar şi a alianţelor postelectorale din spaţiul dintre Nistru şi Prut. Concluzia finală că actualmente Kremlinul a mizat pe o coaliţie între Partidul Comuniştilor (PCRM) şi Partidul Democrat (PDM) în Republica Moldova, dar a suferit un fiasco geopolitic în această republică din fosta URSS, conform publicaţiei ruseşti „Moskovskii Komsomoleţ”, ridică mai multe semne de întrebare.Ştiind faptul că Moscova niciodată nu face calcule din pod şi că deţine mai multe scenarii care să menţină statele postsovietice în spaţiul vital, deducem că în Republica Moldova s-a instaurat factorul rusesc, care va lua forma variantei „light”. Nu punem la îndoială faptul că postelectoral “Kremlinul a mizat pe o coaliţie între Partidul Comuniştilor din Republica Moldova şi Partidul Democrat”. Este adevărat că la Chişinău a fost imediat după alegeri şeful administraţiei prezidenţiale din Rusia, Serghei Narâşkin, însoţit şi de reprezentanţii din eşaloanele superioare ale diplomaţiei ruse, iar aceştia s-au întâlnit cu Vladimir Voronin (liderul comuniştilor) şi Marian Lupu (liderul democraţilor). Şeful administraţiei prezidenţiale Serghei Narâşkin intenţionat l-a ignorat pe Vladimir Filat (liderul Partidului Liberal Democrat), mai ales că premierul moldovean îşi avusese o discuţie proprie la Moscova cu omologul său rus Vladimir Putin, care întâmplător este şeful direct a solului rus la Chişinău. Nu vreau să mă încred în povestea celora de la „Moskovskii Komsomoleţ” că astăzi Kremlinul a suferit un fiasco geopolitic în această republică din fosta URSS. Şi nu mă convinge nici faptul că Fondul Priznanie a cheltuit resurse imense şi a lucrat deschis pentru o alianţă PCRM-PDM.
Modele, comportamente şi efecte
Indubitabil, la originile modelului “Filat” se află concepţia actualului premier şi fost preşedinte al Rusiei Vladimir Putin. Portretul şi actul comportamental al actualului premier moldovean este inspirat evident din cel al omologului său rus. Soluţia economicului care s-a strecurat şi predomină actul politic atât în Rusia cât şi în Republica Moldova au relevat tendinţe de încurajare a grupărilor corupte şi criminale. Majoritatea reprezentanţilor din arcul puterii, cu excepţia celora din Partidul Liberal, au făcut vizite la Moscova şi au discutat coordonatele politicului basarabean şi posibilele ecuaţii guvernamentale care nu ar supăra metropola.
Să nu uităm că Partidul Democrat din Moldova a lui Marian Lupu, înainte de alegerile parlamentare din 2010, a inaugurat un partneriat cu „Rusia Unită”, partidul puterii din Federaţia Rusă”. De asemenea, Partidul Democrat de la Chişinău are parteneriate cu reprezentanţii partidului de la Tiraspol „Înnoirea”(Obnovleniya), care la rândul lor au şi ei înţelegeri de reprezentare cu „Rusia Unită”.
La 5 noiembrie, în plină campanie electorală, la Chişinău avusese cea dea cincea şedinţă a mesei rotunde „Rusia-Moldova:dialogul în numele viitorului”, dedicat subiectului statalităţii moldoveneşti şi a democraţiei, dar şi a cooperării bilaterale. Din partea ruşilor au participat ambsadorul Valeriu Kuzmin, preşedintele Dumei de stat pentru afacerile din CSI Alexandr Ostrovski şi adjunctul secretarului de stat al organizaţiei EvrAzEs, secretarul responsabil al comitetului Uniunii vamale Rusia, Belorusia şi Kazahstan Serghei Glaziev. Partea basarabeană a fost reprezentată de către alianţa „Moldova Noastră”, Partidul Liberal-Democrat, de Partidul Democrat şi de Partidul Social Democrat. În schimb Partidul Comuniştilor de la Chişinău a ignorat inviaţia la dialog care urma să se pronunţe asupra perspectivelor unui „viitor comun ruso-moldovenesc”. Te întrebi, de ce? A fost oare vorba despre reprezentanţii echipei „soft” al Moscovei, care trebuiau să dezbată o altă partitură politică dintr-o altă zonă politică decât cea în care se află comuniştii moldoveni la Moscova. Este adevărat că în Duma de stat al Federaţiei Ruse în luna noiembrie a avut loc o şedinţă exclusivă destinată chestiunii electorale „moldoveneşti”. Interesele comuniştilor basarabeni au fost reprezentate de către reprezentanţii partidului lor corespondent de la Moscova, Partidul Comuniştilor din Federaţia Rusă. Şi reprezentantul comuniştilor ruşi Oleg Kuşik a declarat, în plenul parlamentului rus, în preajma alegerilor din spaţiul basarabean, că Rusia trebuie să mizeze pe Vladimir Voronin şi partidul acestuia, să-i sprijine pe aceştia pentru a nu scăpa republica din arealul său de influenţă şi s-o dăruiască Europei. „Cine totuşi formează politica externă?”, se întreba publicaţia filoruşilor de la Chişinău „Kommerrsant Plus” la 26 noiembrie 2010(http://www.km.press.md/index.php/russia/2775-2010-11-25-19-28-04.html)
Transnistria în jocul Rusiei şi UE
Şi dacă reperezentantul UE în Republica Moldova Kalman Mizsei, la final de mandat, este foarte optimist şi afirmă că „Republica Moldova va intra în Uniunea Europeană doar împreună cu Transnistria”, considerând că procesul de reglementare transnistreană se află într-o stare avansată, chiar dacă„se crează impresia că diplomaţia internaţională nu face nimic”(Radio Europa Liberă), la Tiraspol, adjunctul preşedintelui comisiei Dumei de stat al Federaţiei Ruse pentru relaţiile cu organizaţiile nonguvernamentale şi religioase, Seghei Markov, a evaluat critic capacitatea Uniunii Europene să fie un jucător care să aibă un rol serios, invocând faptul că reprezentanţii europeni nu posedă istoria conflictului, starea actuală din zona de conflict şi poziţiile părţilor. Markov a opinat că Moscova consideră că inaugurarea unui consulat general la Tiraspol va facilita relaţiile economico-comerciale şi că nu este un act politic. Totodată, Moscova vrea să convingă Republica Moldova şi restul lumi că evacuarea din regiune a tehnicii militare ruse şi a muniţiilor trebuie să rezulte din hotărârea exclusivă a autorităţilor de la Tiraspol. Ca formă de ieşire din criză actuală în subiectul transnistrean, reprezentantul Moscovei vede proiectul de federalizare al OSCE din 2002, dar mai ales „memorandumul Kozak” din anul 2003 ca fiind cele mai optime soluţii pentru dosarul transnistrean.

În loc de concluzii
Evident, în prezent, marcarea unui „cordon sanitar” pe Prut convine jucătorilor geopolitici care formulează o hartă geografică în regiune. Dincolo de euforia unei guvernări cu o titulatură proeuropeană, în esenţă prestaţia rusească în Republica Moldova nu se va diminua. Şi chiar dacă fortele revanşarde proruseşti au suferit un eşec usturător, în ganitura liberală există numeroase elemente filoruse şi acestea deţin destule pârghii ale puterii. În spaţiul basarabean în ultimii ani nu a existat o încurajare a formulelor euroatlantice, majoritatea reprezentanţilor basarabeni încuviinţând doar o relaţie cu UE. Rusia nu are nici un drept să fie garant, mediator cointeresat în descifrarea dosarului transnistrean, trebuie lipsită de orice intervenţie sau implicare, atâta timp cât a fost parte al conflictului, sprijinind un regim separatist, fiind evaluată ca stat agresor şi parte interesată, ceea ce contravine principiilor de mediere internaţională.
Dacă luăm în calcul că Rusia insistă pe un acord de securitate europeană şi eliminarea factorului american din geografia de securitate şi apărare europeană, înţelegem că jocul experimentat în Republica Moldova ţine tocmai de un cordon „sanitar”.
Rusia va suferi un fiasco geopolitic doar în cazul când Republica Moldova va renunta la neutralitate şi nu va exista ca un cordon sanitar geopolitic; când Transnistria nu va mai fi un cap de pod spre Balcani al Rusiei; când Biserica Ortodoxa Rusa(predominantă în Republica Moldova), nu va fi încurajată de vreo guvernare; când limba şi istoria românilor va ocupa un loc prioritar în spaţiul dintre Nistru şi Prut; când vectorul economic nu va fi unul rusesc…
Deocamdată, Republica Moldova mai rămâne un teren minat.