Omul de afaceri povesteşte într-un editorial din Adevărul cum a fost sunat de ministrul Muncii, Ioan Botiş, care i-a cerut părerea despre proiectul de Cod al Muncii.„Guvernanţii ne vor americani” titra un cotidian de acum două zile. Da, stimabililor, aţi ghicit! În dimineaţa aceea, în maşină, zâmbeam singur la vederea titlului cu pricina, când am primit un telefon. Asistenta mea mi-a făcut legătura cu domnul ministru al Muncii, pe care nu avusesem onoarea de a-l cunoaşte până în clipa aceea. Omul, foarte politicos şi prevenitor, m-a întrebat dacă aş avea timp să citesc propunerea Guvernului şi să mă gândesc dacă ar fi ceva de adăugat. I-am promis că mă voi uita. Am primit textul prin e-mail. Zâmbetul s-a transformat în veselie mare.
„Codul Muncii în varianta propusă de Guvern are calitatea de a flexibiliza relaţiile angajat-angajator şi în acest sens este extrem de bine-venit. Cred însă că intenţia ar putea fi dusă mai departe cu scopul de a crea o adevărată piaţă a muncii, dar şi de a micşora costul acesteia şi, în consecinţă, a creşte veniturile statului, direct şi indirect. Creşterea bazei de impozitare, dar şi creşterea profitabilităţii rezultatelor muncii, pentru angajat şi angajator, sunt scopurile modificărilor propuse în urma discuţiei cu dumneavoastră”.
O jumătate de măsură e totuşi mai bună decât a nu face nimic. Povestea rămâne însă hilară. Guvernul îşi asumă răspunderea fără să creadă, Opoziţia depune o moţiune de cenzură în care social-democraţii cred, iar liberalii cad între scaune. Pe mine, unul, m-ar bucura o soluţie, din păcate, aproape imposibilă. Guvernul să cadă, iar Codul să treacă”, scrie Dinu Patriciu în Adevărul.
