Apropiindu-se încet zilele de Sărbătoare, cu mic şi mare se aruncă în vâltoarea cumpărăturilor, luând cu asalt fiecare metru pătrat al pie?elor, magazinelor şi super-magazinelor. Însă, lupta nu trebuie dusă oricum, ci ea presupune calcule foarte precise care să aducă în final izbânda. Despre astfel de calcule, despre astfel „socoteli” ne vorbe?te şi materialul publicat în ziarul „Universul”, în iarna anului 1939.
„Am dat peste un carnet în care, până anul trecut, însemnam cheltuielile mele. Am renunţat la contabilitatea asta din ziua când totalul unor socoteli m-a făcut să am nişte dureri de cap pe care nu le-am putut potoli nici cu două duzini de piramidoane. Cu toate astea, sunt bucuroasă c-am putut arunca o privire asupra acestui carneţel, căci asta îmi va economisi câteva mii de lei şi mă va scuti de unele bucurii…pline de deziluzii!
Copiez această pagină. Este educativă şi poate vă serveşte la ceva:
Pentru fetiţa unei prietene – o păpuşă aleasă de ea, pe care a făcut-o zdrenţe la moment…………………………………………………………..200 lei
Pentru nepoţelul meu – o pereche de patine……………………………………..200 lei
Pentru mine – O pereche de pantofi noi ca să nu se sperie Moş Crăciun când dă cu ochii de ei………………………………………………………1000 lei
- – O rochie de seară despre care am spus soţului meu că am cumpărat-o la solduri cu 700…………………………………..…………………..2500 lei
Pentru soacra mea – o sută kile lemne…………………..………………………120 lei
Pentru Iancu, bărbatul meu – o cravată………………………………………..…40 lei
Cheltuit pentru petrecerea de Crăciun de la Ioneşti:
- – o pereche de mănuşi: 200 lei;
- – o vulpe: 20.000 lei;
- – taxi dus şi întors: 80 lei;
- – spintecarea rochiei cu propriul meu picior, reparaţie, vopsit, stopaj: 700 lei;
- – bicarbonat de sodă pentru arsurile din stomac: 2 lei.
Presupunând că anul acesta toate lucrurile s-au scumpit într-o proporţie de 30%, vă închipuiţi lesne de cât bănet am nevoie spre a petrece la fel ca anul trecut! Da, m-am hotărât ca anul acesta Crăciunul să-l facem acasă! O bucată de câtnat şi o sticlă de vin! Trebuie să facem economii, ce naiba! Vremurile sunt destul de grele! Însă asta n-are să mă oprească să-mi aşez pantofii în faţa căminului. Nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla. Sunt bucuroasă, nespus de bucuroasă, căci economiile pe care o să le realizez anul acesta de Crăciun o să-mi îngăduie să-mi cumpăr inelul cu briliant pe care l-am zărit în vitrina unui bijutier de pe Victoriei.
Nu costă decât 30.000 lei, o bagatelă! Ei, dacă toate femeile ar fi econoame ca mine, ce belşug ar fi în fiecare casă!”. [ „Universul”, Anul al 56-lea, nr.353, Bucureşti, 24 decembrie 1939].
