„Când noroadele veniră de pe-ntregul rotocol
Să se-nchine Preacuratei, i-au aflat mormântul gol;
Şi-mbrăcându-se, un crainic, în odăjdiile sfinte,
A rostit, spre mângâiere, următoarele cuvinte:
Pentru ce veniţi cu dorul, de departe, căutând,
Pe Fecioara pururi vie printre morţi, cu cei de rând?
Cunoscut la toţi să fie, că precum odinioară
L-a născut pe Domnul nostru, rămânând mereu fecioară,
Ieri, trecând prin uşa morţii a ajuns în veşnicie
Şi cu viaţa neatinsă, dar de mii de ori mai vie.”
(Canonic Nicolae Pura – versuri din Simfonia Mariei)Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este cea mai mare sărbătoare a Preasfintei Fecioare Maria din calendarul liturgic. Este o sărbătoare a bucuriei, pentru că Preasfânta Fecioară Maria nu a murit, ci a trecut pragul vieţii direct spre veşnicie, spre viaţă. A trecut prin adormire, dar nu prin moarte. Preasfânta Fecioară Maria, deşi a plecat dintre ai săi, a rămas poate mai prezentă între ei ca şi Mamă şi Mijlocitoare mai întâi a apostolilor, şi, până astăzi nouă, tuturor, acelora care îi aducem cinstire, laudă şi închinare lui Dumnezeu. Preasfânta Fecioară Maria este şi ea operă a Creaţiei lui Dumnezeu, dar a depăşit frontierele Creaţiei; Aceea care s-a născut din om, rămasă însă fără păcat strămoşesc; Aceea care a născut Om şi Dumnezeu, dar a rămas Fecioară Neprihănită; Aceea care a trecut din viaţă, dar nu la moarte, aşa cum ne este rânduit nouă, oamenilor, ci a trecut din viaţă la Viaţa veşnică; Aceea care a părăsit viaţa pământească dar a rămas prezentă între noi, oamenii.
Iată marele mister al marii sărbători pe care Biserica de rit bizantin şi latin, creştinătatea întreagă o sărbătoreşte.
Privind spre Icoana Preasfintei Fecioare Maria, să aducem veneraţia cuvenită aceleia care a fost Izvorul Vieţii, aceea pe care teologii o numesc participantă la răscumpărarea Neamului Omenesc sau Co-Răscumpărătoare. Aceea căreia Biserica, îndelungul secolelor, i-a adăugat prin Învăţătura de credinţă toate titlurile necesare pentru a avea Icoana Maicii Vieţii, a Mamei lui Dumnezeu, mai cuprinzătoare decât cerurile. Mai întâi, titlul de Născătoare de Dumnezeu, apoi acela de Neprihănita Zămislire, pentru că nu putea să fie marcată de păcat aceea care trebuia să fie Izvorul Celui fără de păcat, Izvorul Aceluia care a şters toate păcatele lumii, Mântuitorul nostru Isus Hristos. La aceste trei Învăţături de Credinţă se adaugă şi învăţătura de credinţă a sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, faptul că, Preasfânta Fecioară Maria, Mama lui Dumnezeu, Pururea Fecioară, a trecut din această viaţă nu prin moarte, ci aşa cum Părinţii Bisericii o numesc metaforic, printr-o stare de adormire lină a trecut spre viaţă, nu pentru a rămâne într-un cimitir, nu pentru a rămâne între patru scânduri, nu pentru a fi supusă putrezirii, ci pentru a se înălţa la ceruri cu sufletul şi cu trupul, fiind primită acolo în gloria cerească de cetele îngereşti şi în veci prea-lăudată. Suntem chemaţi cu toţii să ne aducem aminte că, prin Preasfânta Fecioară Maria am primit Izvorul Vieţii, pe Acela care a luat asupra Sa păcatele fiecăruia dintre noi. De aceea se cuvine să o cinstim pe Maica Vieţii.
Meditând asupra acestei mărite sărbători, meditând asupra acestei persoane, care, primind Cuvântul lui Dumnezeu a ajuns acum în bucuria gloriei cereşti, îi mulţumim lui Dumnezeu pentru harul dat Preasfintei Fecioare Maria, ne întărim în credinţă şi speranţă noi toţi cei care dorim să primim Cuvântul lui Dumnezeu şi să-L întrupăm în viaţa noastră. Ne întărim în credinţă sperând că şi noi, odată, vom putea fi părtaşi de aceeaşi glorie cerească la timpul rânduit.
Să punem în faţa Maicii noastre Sfinte toate rugăciunile noastre şi să ne rugăm ei, bine-ştiind că ea este aceea care poate să ne mijlocească nouă, tuturor, toate harurile necesare.
Să ne rugăm, deci, pentru Biserică, să-i spunem: Maica Bisericii, roagă-te pentru noi!
Să ne rugăm pentru toţi creştinii şi să-i spunem: Ajutorul creştinilor, roagă-te pentru noi!
Să ne rugăm pentru toate persoanele consacrate şi să-i spunem: Sfântă Fecioară a fecioarelor, roagă-te pentru noi!
Să ne rugăm pentru toate familiile noastre şi să-i spunem: Ocrotitoarea familiilor, roagă-te pentru noi!
Să ne rugăm pentru toţi cei care sunt întristaţi, mâhniţi şi să-i spunem: Mângâietoarea mâhniţilor, roagă-te pentru noi!
Să ne rugăm pentru toţi cei care sunt în păcat şi trăiesc în continuare în păcat şi să-i spunem: Scăparea păcătoşilor, roagă-te pentru noi!
Să ne rugăm pentru toţi aceia care ne urăsc, pentru toţi aceia care se află în război, şi să-i spunem: Regina păcii, roagă-te pentru noi!
Să o rugăm pentru întreaga lume, pentru pacea în lume, pentru timpuri cu pace, pentru timpuri liniştite, în care şi noi să ne putem lucra în linişte mântuirea sufletelor noastre şi să-i spunem: Regina lumii, roagă-te pentru noi!
Încheiem tot prin câteva versuri din Simfonia Mariei:
„Dătătoarea de viaţă Celui ce-i Viaţa lumii
Nu putea ca să rămână pradă viermilor şi humii.
Şi trecând, la fel ca Fiul, prin cristelniţa durerii,
Se cădea să aibă parte şi de slava Învierii
Dar deşi glorificată în viaţa de apoi,
Ea cu Inima rămâne mai departe printre noi”.
