Compania care lucrează de 12 ani în zona Roşiei Montane, Roşia Montană Gold Corporation, propune folosirea cianurii ca metodă de exploatare a minereului auro-argintifer. Concentraţia maximă de cianuri care vor fi folosite pentru exploatare în cadrul proiectului nu va depăşi 5-7 părţi pe milion, la momentul descărcării în iaz, asta în condiţiile în care limita maximă conform Directivei Europene este de zece părţi pe milion.Proiectul de la Roşia Montană va fi dotat cu o instalaţie de monitorizare continuă si de neutralizare a cianurii înainte ca deşeurile din uzină să ajungă în iazul de decantare a sterilului. Totodată, reprezentanţi ai companiei susţin că cianura va fi transportată în zona de exploatare în condiţii de maximă siguranţă. Astfel, cianura de sodiu va fi achiziţionată în formă solidă, la transport vor folosi cisterne cu pereţi dubli, iar la livrare, cianura va dizolvată direct în rezervor, iar apoi va fi pompată în sistemele de depozitare şi distribuţie.
Compania propune şi un sistem de neutralizare a cianurii care constă în transformarea chimică în procesul de exploatare al minereului, apoi substanţa este supusă unui alt proces de oxidare, iar sterilul rămas va fi depozitat într-un iaz de decantare special construit. Cianura de sodiu este folosită în industria minieră a metalelor preţioase, în special în extragerea aurului, de aproximativ 30 de ani. După ce aurul este extras, soluţia contaminată nu numai cu cianură, ci şi cu o cantitate de metale grele, este depozitată în iazuri de steril.
Proiectul Rosia Montana este un subiect controversat în România, în Ungaria şi la Bruxelles, unde este privit ca un test al tranziţiei României către economia de piaţă. La baza acestei controverse se află accidentul de la Baia Mare din ianuarie 2000, când ploile abundente au dus la fisurarea şi revărsarea unui iaz de decantare al unei companii australiene în râul Tisa, afluent al Dunării. Întregul sistem hidrografic a fost poluat până în Ungaria.
