Odată intrată în vigoare, starea de urgenţă va permite omului-forte al Turciei să impună noi legi şi să restrângă drepturile şi libertăţile cetăţenilor turci. Şi îi oferă libertate totală de a-şi realiza proiectul de „hiperpreşedinţie“. Articolul 121 din Constituţia turcă, ce reglementează starea de urgenţă, cere ca Parlamentul să-şi dea consimţământul şi să fixeze durata la maximum şase luni. El permite Executivului sub conducerea preşedintelui să emită decrete cu forţă de lege asupra problemelor legate de starea de urgenţă. Dar există probleme legate de restricţiile libertăţilor şi drepturilor în Turcia. Există şi îngrijorări legate de amploarea represiunii declanşată după dejucarea puciului care a vizat mii de militari, poliţişti, soldaţi, judecători, funcţionari, profesori. Preşedintele Erdogan şi autorităţile insistă că măsurile sunt necesare pentru eliminarea rapidă a partizanilor mişcării Gülen, imamul exilat în SUA din 1993, acuzat de preşedinte că ar fi creierul puciului.
Circa 60.000 de funcţionari, soldaţi, poliţişti, procurori şi personal universitar sunt sub proiectoarele guvernului. Mulţi dintre ei au fost deja arestaţi. Miercuri, Guvernul a împins restricţii de călătorie pentru universitari, pe motiv că există riscul ca adepţii lui Gülen să fugă din ţară. Turcia a blocat şi site-ul WikiLeaks, care a publicat o parte de mii de e-mailuri ale membrilor justiţiei şi ai AKP, aflaţi la putere. Mailuri din 6 iulie 2016, obţinute înaintea tentativei de lovitură de stat. Turcia foloseşte des oprirea Internetului ca răspuns la evenimentele politice, criticii şi apărătorii drepturilor omului estimând că este un atac mai larg asupra media şi a libertăţii de expresie.
Amploarea represiunii l-a determinat pe Înaltul comisar ONU pentru drepturile omului, Zeid Ra’ad al Hussein să-şi exprime îngrijorarea şi a cerut autorităţilor turce să respecte drepturile omului după lovitura de stat.
Citiţi mai mult AICI
