Economişti din zona euro, dar şi de peste ocean, iau din ce în ce mai serios în calcul ridicarea ratei inflaţiei de la 2%, la 4%. Economistul şef al FMI, Olivier Blanchard, crede că o mai mare supleţe al indicelui inflaţionist ar permite băncilor centrale să susţină creşterea economică, în cazul unui viitor şoc.Bancherii se străduiesc de ani de zile să ţină în frâu creşterea preţurilor, dar se pare că, în condiţiile crizei actuale, ridicarea ratei inflaţiei ar fi una dintre soluţiile de redresare a economiei mondiale, scrie Le Monde.
Economişti din zona euro, dar şi de peste ocean, iau din ce în ce mai serios în calcul ridicarea ratei inflaţiei de la 2%, la 4%. Economistul şef al FMI, Olivier Blanchard, crede că o mai mare supleţe al indicelui inflaţionist ar permite băncilor centrale să susţină creşterea economică, în cazul unui viitor şoc. „Ar trebui factorii de decizie să ţintească o rată a inflaţiei mai mare în vremuri normale, pentru a creşte spaţiul de manevră al politicii monetare?”, se întreabă Blancard într-o notă de cercetare publicată la jumătatea lunii februarie.
După ce criza a făcut ca plafonul dobânzilor să fie redus drastic, băncile centrale nu mai pot folosi această armă, comenteaza publicaţia franceză. Ele sunt în imposibilitatea de a lupta împotriva unei spirale deflaţioniste, iar acest lucru înseamnă o descurajare a investiţiilor şi a consumului.
Economistul şef al Societe Generale în Europa, Veronique Riches-Flores, crede că o inflaţie un pic mai mare „este răul cel mai mic, dacă vrem să reducem datoriile publice fără a cădea într-un scenariu japonez, de luptă cronică împotriva deflaţiei”.
Bancherii mai tradiţionalişti văd însă un real pericol în aplicarea acestei măsuri de către băncile centrale, care ar putea duce la o creştere brutală şi necontrolată la dobânzilor. Fostul preşedinte al Bundesbank, Otmar Emminger a metaforizat problema: „Dacă vrei să flirtezi cu inflaţia, te trezeşti repede căsătorit cu ea”.
În zona euro, Banca Centrală Europeană are ca misiune să vegheze asupra stabilităţii preţurilor. Ţinta de 2% nu este înscrisă în Tratatul de la Maastricht, dar ea se aplică cu stricteţe, iar economiştii se îndoiesc că, va fi modificată, fiind una dintre condiţţile germanilor în momentul creării Uniunii monetare.
De altfel , în Germania, unde amintirea hiperinflaţiei din anii 20 este vie în memoria colectivă, propunerea economistului de la FMI a fost cel mai viu criticată, fiind considerată „periculoasă” şi „nocivă”. „Multiplicând banii, nu îmbogăţim o economie, ci o sărăcim”, a declarat economistul şef al Barclays în Germania.
